Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Alecu Donici

    Momiţa şi oglinda

    În oglindă o momiţă
    Chipul îşi văzu odată.
    La a sa tovărăşiţă
    Face semne şi-i arată,
    Zicând: "Uită-te, priveşte
    La acea caricatură,
    Cum se strâmbă, se sluţeşte,
    Parcă-i puhavă la gură.
    Vezi grimasuri ce întoarce...
    Eu să fiu aşa de slută,
    Samă singură mi-aş face
    Şi m-aş spânzura de ciudă.
    Dar cam sunt din surioare
    Vro trei-patru slutişoare
    Ca aceasta, şi anume
    Pot pe număr a le spune."
    — Nu mai cere trebuinţa —
    I-au răspuns tovărăşiţa —
    Căci, fără de înşirare,
    Adevărul de vei vrea,
    Noi suntem cam din născare
    Tot ca una, fata mea!

    Se găsiră o momiţă
    Cu de sine cunoştinţă;
    Iară omul niciodată,
    Precum am văzut în faptă
    Pe un jacaş domnişor,
    Căruia i se citea
    Fabula de pufuşor,
    Iar el prea nurliu râdea,
    Făcând semne la un alt
    Judecător necurat.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA