Editura Global Info / Literatură

Alecu Donici

Nada şi chiticul

Deşi n-am darul de ghicit,
Văzând însă pe flutur pe lângă lumânare,
Prezicerea-mi îndată îşi are-a ei urmare:
Că el nu scapă nepârlit!
Aceasta-i o asemănare,
Din care cititorii pe samă-şi vor opri
Cât bunele lor simţuri în parte vor dori.
Iar eu aud adese iertând întâi greşală
Sub nume de o glumă, de cuget trecător;
O! toate trec pe lume, dar fapta rea-i fatală,
De-a ei ademenire nu poţi scăpa uşor.
Judecătorul care
La-ntâia lunecare
Vrea cugetul s-adoarmă cu pilda unor alţi...
Să ştii că-n mârşăvie va-ntrece pe ceilalţi.
Un cămătar ce-odată luă pe an dobândă
Cât capete e-n stare pe tatăl său să vândă.
Un avocat ce crede să facă negrul alb
După a mea părere are moral cam slab.
Un june crescut bine,
Dar prea-ncântat de sine,
În oarba-i îngâmfare pe loc e cap stricat.
O jună frumuşică ce curte nu primeşte,
Mai mult însă cu unul prin unghiuri şopoteşte
Şi e nepăsătoare către al său bărbat...
Se află pe un luciu oricând de-alunecat.
Acela care-i place tot intrigi să adune,
Umblând din casă-n casă, le-nvaţă de minune,
Dar mai târziu... Văd însă că sporul de vorbit
M-ar da de gol la lume că am îmbătrânit,
Căci vremea către toamnă se face mai ploioasă,
Iar vârsta naintată de vorbă bucuroasă.
Să las dar alte pilde şi fabula să-mi spun,
Aşa precum mi-au spus-o şi mie un om bun.
La heleşteu, nu mare, în unda-i acea lină,
De caracudă plină,
Cu undiţe băieţii şi leneşii din sat
Chitici de toată mâna undea neîncetat.
Unditul, ca şi pânda, vrea mai ales răbdare...
De multe ori pescarul în lungă aşteptare
La legănânda plută se uită neclintit:
Ea piere; el smuceşte
Şi-n loc să tragă peşte,
Se-ncredinţează numai că nada i-a lipsit:
Chiticul de sub mână îi şi făcu răpire.
Astfel un chitic sprinten, sumeţ din a lui fire,
Cam înşela adese şi pe pescarii mei.
Dar nu-i trecu prea multe; căci într-o zi, când ei
Undeau întru răbdare, chiticul se-ncântase
Şi caracude mii
În preajmă-i adunase:
— Uitaţi-vă — le zise — cum stau delaolaltă
O nadă... două... trii...
L-al patrulea... adio, prea fericita baltă
Şi toţi chiticii vii!

Aşa el adevărul târziu l-au priceput:
Că de ademenire să fugi la început.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA