Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Alecu Donici

    Umbra şi omul

    Un om nu prea cu minte
    Să-şi prindă umbra vrea,
    Dar când pornea nainte,
    Şi ea mergând sporea.
    Iar ea fugea mai tare
    Şi ori cu ce o alunga,
    Tot umbra nu se da.
    Când ostenit de goană, el îndărăt se-ntoarse,
    Atuncea ea din urmă cât cole îl luase.

    Aşa-i acea nălucă, nătângă şi fatală
    Ce pururea ne-nşală,
    Sub nume de noroc,
    Şi după care unii necontenit s-alungă
    Dar nu pot să-l ajungă;
    Iar alţii, stând pe loc,
    De el se folosesc.
    Şi fără nici un merit favoru-i dobândesc.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA