Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Alexandru Macedonski

    Castele-n Spania

    Lui Cincinat Pavelescu


    De-ar vrea norocul să-mi zâmbească
    Şi să câştig la loterie,
    Aş duce-o viaţă-mpărătească,
    Ascuns să nu mai mă găsească
    În timpi de ani, fiinţă vie.

    N-aş vrea să am măriri deşerte,
    N-am nici-o sete de renume,
    Aş înălţa mereu concerte
    La adăpost de griji şi certe,
    La adăpost de om şi lume.

    În colţ tăcut de vreo Sahară,
    Castel aş pune să-mi zidească,
    Şi scuturat de-orice povară,
    Aş ridica spre ceruri scară,
    De-ar vrea norocul să-mi zâmbească.

    Ca-n basme masa mi s-ar pune
    Şi s-ar deşterne tot ca-n basme,
    Bucatele cele mai bune
    Ar apărea ca prin minune
    Pe tăvi aduse de fantasme.

    Prin vase de-aur şi prin cupe
    De cornalină şi agată,
    De silfi uşori, gentile trupe,
    Ar tot turna zburând în grupe
    O ambrozie delicată.

    De pe-o terasă înflorită
    Privirea mea s-ar pierde-n cale
    Sub frunzătura-nchipuită
    De soare vesel strălucită
    Şi scânteind de portocale.

    Fântâni de ape săritoare,
    Ar răcori-o-n orice clipă
    Cu picături nălucitoare
    Ce-n urmă-n limpede izvoare
    S-ar scurge leneş sau în pripă.

    Iar împrejur de-acea grădină
    Nimic, nimic decât pustie...
    Pustia de nisipuri plină
    Precum e cerul de lumină, —
    De-aş câştiga la loterie.

    Dar viaţa în singurătate
    Mi s-ar urî şi ea la vreme
    Şi mi-aş clădi atunci palate
    Pe lângă ţărmuri populate
    De-ale amorului poeme.

    Pe lângă Neapol am de ştire,
    Că e un cuib între verdeaţă,
    Eu l-am văzut în părăsire
    Ş-am fost cuprins l-acea privire
    De melancolica-i dulceaţă.

    Acolo corpul mi l-aş duce,...
    Ruina trage la ruină... —
    Aş vrea ca moartea să m-apuce
    Purtându-mi viaţa ca o cruce
    Pe-un ţărm frumos de mare lină.

    Dar câştigând la loterie,
    M-aş face ca şi alţii poate,
    Şi preschimbat prin avuţie
    N-aş mai căta o vizunie,
    Ci aş voi să gust din toate.

    Atuncea poate-n gând mi-ar trece
    Să ţin în lume tren şi casă,
    Să am bufoni cu tivge sece
    În contul căror se petrece
    Şi paraziţi să am la masă.

    Să treier podul în trăsură,
    Să-mi râd de suferinţe grele,
    Iubindu-mi singura făptură,
    Pentru stomac şi pentru gură
    Să fie ţinta vieţii mele.

    Oh! simt, oh! simt că avuţia
    Pe om îl face rău să fie,
    De-mi cântă-n suflet poezia,
    Să cânte-o face sărăcia... —
    N-am câştigat la loterie.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA