Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Alexandru Macedonski

    Către viitorime

    Voi, care vă veţi naşte de-aci-într-un veac sau doi,
    Voind s-aveţi ştiinţă de cine-am fost şi noi,
    Luând spre desluşire istoria, — îndată
    Simţirea noastră-ntreagă, de fală îmbătată,
    Striga-va: „Ca străbunii să fim de glorioşi,
    Pe când am fost cu toţii mişei sau ticăloşi."

    Mai mult decât minciuna nimica nu răpune...
    E aspru adevărul, dar trebuie a-l spune
    Da, ţara noastră toată, din cap pân' la sfârşit
    În zilele de astăzi e stârvul otrăvit,
    Din care sântu soare cu flacăra-i suavă
    Nu poate să mai scoată nimic decât otravă.

    Şi mişuie asupra-i un şir de viermi greţoşi
    Ce-l sug până la oase sătui dar lipicioşi,
    Blestem care desigur îşi are începutul,
    Îşi are şi prezentul, îşi are şi trecutul,
    Pe când sfârşitul, — zilnic chemat şi nesosit,
    Se pierde printre veacuri, rămâne neghicit.

    Dar cum? Din timpul nostru nimic nu va rămâne
    Ca moaşte respectate a zilelor bătrâne?
    Ce? Zidurile Plevnei de sine au căzut
    Şi moartă ne-a fost ţara soldaţi când am avut?
    Ce? Poate să existe mai mare bărbăţie
    Decât să-ţi dai sfârşitul pe câmp de bătălie?

    Ei! Da. Prin vânt, pe zloată, flămânzi şi dezbrăcaţi,
    Martirii ce avurăm rămân necontestaţi...
    Zburară, se luptară, muriră; foarte bine
    E drept că au fost ieftini cu sângele din vine,
    E drept că fiecare a fost un semizeu,
    Dar pentru ce, şi cine, nu ştiu nici ei, nici eu.

    Urmaşi, oricât de mare veţi crede-a noastră fală,
    Feriţi-vă de-a trece sub poarta triumfală
    Prin care-această ţară de-un veac a defilat,
    Căci dacă avem astăzi şi rege şi regat,
    Putem de azi pe mâine s-avem şi-mpărăţie,
    Dar fără libertate şi fără Românie.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA