Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Alexandru Macedonski

    Între frunze

    Grădina este plină de taina fericirii
    Şi nu e fir de iarbă de-alt fir nendrăgostit;
    E mai, când nu e frunză să n-aibă al iubirii
    Fior nedesluşit.

    Micsandra spre rozetă se pleacă fermecată,
    Garoafa râde-n soare cu roşul ei mănunchi,
    Iar viţa se ridică pe măr, amorezată
    De verdele său trunchi.

    Rochiţele, în braţe subţiri, dar încordate,
    Strâng vişinul, şi cracă cu cracă-l cuceresc,
    Cireşele, alături, sub frunze-mperecheate,
    Roşesc şi se iubesc.

    Din totul se înalţă un cântec către soare
    De dragoste nespusă, de dulci îmbrăţişări,
    O falnică poemă de strofe arzătoare,
    De tainice oftări.

    Ascultă: e grădina întreagă, ce uneşte
    Simţirea ei suavă cu cântecul din noi,
    Şi cerul din adâncu-i de aur ne priveşte
    Zâmbindu-ne prin foi.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA