Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Alexandru Macedonski

    Prin selbea-ntunecoasă

    Îmi place, către seară, prin selbea-ntunecoasă,
    Să şed lângă un arbor, să cânt şi să privesc!
    S-ascult a filomelei cântare-armonioasă,
    Ş-a celorlalte paseri concertul îngeresc!

    S-aud murmurul dulce al apei cristaline,
    Ce printre flori şi iarbă se scurge-ncetişor;
    Să văd razele lunii plăcute, ş-argentine,
    Venind să se reflecte în micul râuşor;

    Să-mi văd deasupra frunţii plutind strălucitoare
    A stelelor lumine, ici-colo peste cer,
    Şi-n juru-mi umbra nopţii aşa de-ncântătoare,
    Ce-n lume răspândeşte tăcere şi mister.

    Atuncea cât îmi place să-mi uit d-această viaţă!
    Chiar rătăcind prin selbe să-mi uit că eu respir!
    Iar numai câteodată din creieri-mi pe faţă
    Să se reflecte încă vrun dulce suvenir!

    Şi astfel să trec noaptea prin selbea-ntunecoasă,
    Nutrindu-mă cu aerul îmbălsămit de flori,
    Să-mi uit prezenta viaţă, atât de dureroasă,
    Căci eu o voi relua-o în revărsat de zori!




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA