Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Alexandru Macedonski

    Vânt de stepe

    Cântec al slavului de sud


    Spre locuri unde nu se află societăţi organizate,
    Pustii, întinse, fără urme de plug, de-oraşe sau de sate,
    Nemărginiri ce-n timpul verii sunt oceane de verdeţi,
    Cu flori albastre, cu flori roşii, în raza clarei dimineţi,
    Cu aerul umplut de-arome sălbatice şi muşcătoare,
    Ce răzvrătind musculatura o reîncarcă cu vigoare,
    Uitând ce sunt şi unde m-aflu, îmi duc al cugetului cort,
    Şi renăscând la viaţă nouă, naufragiat ajuns la port,
    Sunt principe stăpân pe stepă cât pot cuprinde cu vederea...
    Îmi creşte păru-n stufuri negre şi-n ochi îmi fulgeră plăcerea,
    Sunt june, sunt puternic, liber, — încalec repede-armăsar,
    Apun ici-colo ca nălucă şi dincolo din nou răsar...
    Jiletca mea e de mătase cu fir de aur ceaprezată,
    Cămaşă am cu mâneci roşii, şi cizma mea e-mpintenată
    De-un fel de bold ce poartă-n vârfu-i o boabă chiar de diamant...

    Am pantaloni ce cad în cute şi am mustaţă de amant,
    O Varinkă cu ochi albaştri ca stelele sub fruntea serii
    Pe graniţa pustietăţii m-aşteaptă-n vântul primăverii
    Şi împletindu-şi a ei coadă cu fir de-argint şi cu panglici,
    Îmi zice: „Suflete, aleargă, de-un veac de când te-aştept aici!"




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA