Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Alexandru Macedonski

    Vioristul

    Nu l-aţi cunoscut! Prin lume a trecut ca o nălucă,
    Înclinat pe-a sa vioară cu un dor nespus de ducă!...
    Într-o noapte viforoasă sub fereastră-i m-am oprit,
    De-armonii cereşti răpit,
    Şi zărindu-i chipul palid la lumina unei lampe,
    Chipul îmi aduse-aminte serafimi din biblici stampe,
    Ş-ascultai zburând prin vifor cântecu-i expirător,
    Ca un freamăt lung de aripi dintr-al îngerilor zbor;

    M-atrăgea o simpatie tainică spre a-l cunoaşte,
    Şi păstrându-i amintirea printre alte scumpe moaşte,
    Întâmplarea vru odată să cunosc pe viorist,
    Să-i strâng mâna de artist!
    Se plângea adeseaoare c-a născut strein pe lume
    Fruntea sa nu se-nclinase pe-albul sân al unei mume!
    Muma sa era vioara şi amanta sa, tot ea,
    Pe-amândouă prin arcuşu-i le plângea şi se plângea!

    Dorul ca să aibi o mumă trebuie să fie mare
    Dacă locul să i-l ţie însăşi arta nu e-n stare.
    Într-o zi pe-a sa vioară îl găsiră mort; mereu
    Cât l-am plâns ştiu numai eu,
    Şi pe piatra funerară, după ultima-i voinţă,
    S-a înscris: „E trist în lume ca să n-aibi nici o fiinţă,
    Nici un suflet să-ţi asculte cântecul expirător,
    Nici un freamăt lin de aripi dintr-al îngerilor zbor!"




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA