Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Alexandru Macedonski

    Zi de iarnă

    Se-nnorează ceru-albastru,
    Nici o floare, nici un astru,
    Căci şi cer ca şi pământ
    Pus-au vara în mormânt.

    Toate frunzele-adorate
    Zboară-n vânt amestecate...
    Corbi şi ciori-nnegresc pe sus...
    Rândunelele s-au dus.

    Fulguieşte de ninsoare
    În pustiile ogoare,
    Urlă crivăţu-n copaci...
    Vai de oamenii săraci.

    De la munte pân' la baltă
    Numai crivăţ ce te saltă;
    Numai cer posomorât
    Peste câmpul mohorât.

    Bătătura e pustie
    De belşug şi veselie,
    Şi de-al verii cântec viu
    Orice suflet e pustiu.

    Sus la stânele din munte
    Pe zăpadă îşi fac punte
    Lupi prădalnici şi mişei...
    Vai de turmele de miei.

    Pestetot numai zăpadă,
    Ce s-adună în grămadă
    Sau se-mparte-n fel de flori
    Sub ai vântului fiori.

    Prin pădurea troienită
    Nu e cracă nenflorită,
    Dar în loc de ghiocei
    Pretutindeni e polei.

    De prin coşuri iese fumul
    Ce mereu îşi trage drumul
    Sub al iernii cer senin...
    Vai de cei fără cămin.

    Prin oraşe umblă-n sănii
    Fel de feluri de jigănii
    Ce-năuntru nici nu-ncap
    De samur şi de sângeap.

    Tot prin falnice locaşe
    Îşi duc frunţile trufaşe,
    Dar de nas, de nu le-ajungi,
    Sub mănuşi au gheare lungi.

    Viscol, crivăţ nu-i atinge,
    Soba-n veci nu li se stinge...
    Sunt boieri sau boieriţi...
    Vai de oamenii cinstiţi.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA