Editura Global Info / Literatură

Alexandru Odobescu

Briareu

Mare nemulţumire era în palatele Olimpului, locaş al zeilor nemuritori, de când Zeus biruise pe zeii cei bătrâni şi se aşezase cu sila pe scaunul împărătesc al tatălui său, Cronos.

El ţinea acum în mâinile sale trăznetul; sub picioarele lui zăceau grămădite tunetele şi fulgerele şi toţi zeii, rânduiţi în juru-i, tremurau de frică dinaintea puterii şi măririi lui.

El le impunea însărcinări grele şi le vorbea tot aspru, voind, prin astfel de purtări straşnice, să întemeieze domnia lui fără cumpăt peste toţi zeii de pe uscat şi de pe mare.

Toată ziulica, agerul lui vestitor, Hermes, trepăda în sus şi în jos ca să ducă în toate părţile poruncile sale; căci Zeus voia ca toată firea să-i fie deopotrivă supusă şi nu-şi mai aducea câtuşi de puţin aminte de timpul pe când şi dânsul era slab şi fără putere.

Atunci se auziră din partea zeilor pământului şi ai mării suspine şi şoapte înfundate de nemulţumire şi ei toţi se adunară la un loc să se sfătuiască.

Poseidon, împăratul valurilor întunecate, înălţă mai întâi glasul şi vorbi aşa: – „Ascultaţi-mă pe mine, voi, Hera şi Atena; hai să ne răsculăm împotriva lui Zeus şi să-i arătăm că el n-are niciun drept de a ne asupri pe noi! Vedeţi bine cât de rău se poartă de când i-a încăput puterea în mâini. Nu-şi mai aduce deloc aminte că tot noi l-am ajutat în războiul ce a avut cu tatăl său, Cronos; iar după ce l-am făcut să învingă, el tocmai pe aliaţii lui cei mai puternici îi nedreptăţeşte mai tare. Pe Prometeu, titanul binefăcător care a dat focul înapoi muritorilor şi i-a scăpat de groaznicele urgii ale gerului şi ale foamei, iată că a pus să-l ferece pe piscurile sterpe ale Caucazului. Deoarece nu i-a fost teamă să înlănţuiască într-astfel tocmai pe un titan, bagă bine de seamă, Hera, să nu-l apuce, într-o zi de mânie, să te nenorocească mai rău şi pe tine!”

Atena vorbi atunci astfel: „Înţelepciunea i-a părăsit minţile lui Zeus; toate faptele sale sunt acum numai viclenii şi trădări. Ce mai aşteptăm? Hai să-l prindem şi să-l ferecăm ţeapăn, pentru ca să nu ajungă cerul şi pământul a fi cu totul prada luptelor şi a bătăilor.”

Deci, se jurară cu toţii să nu mai rabde asupririle lui Zeus şi, după ordinul lor, Hefaistos făuri nişte catuşe uriaşe, cu care să-l ferece, îndată ce somnul greu i se va lăsa pe pleoape.

Dar zeiţa Tetis, ascunsă în peştera ei de mărgeanuri din fundul mărilor, auzise cuvintele lui Poseidon şi ale Atenei. Ea se înălţă de pe mare ca o ceaţă alburie şi se aşternu în genunchi dinaintea tronului lui Zeus. Îi îmbrăţişă picioarele şi-i vorbi aşa: – „Ascultă-mă şi pe mine, o Zeus! Zeii nemuritori tremură de frică dinaintea puterii tale; dar ei sunt amărâţi de vorbele-ţi aspre şi de straşnica-ţi purtare; ei spun că înţelepciunea a părăsit minţile tale şi că faptele-ţi sunt acum numai viclenii şi trădări. Mai ascultă-mă încă, o, Zeus! Hefaistos a făurit nişte cătuşe uriaşe; iar Hera şi Poseidon, împăratul mărilor, şi fecioara Atena, s-au jurat că te vor fereca, îndată ce somnul greu se va lăsa pe pleoapele tale. Dă-mi voie să-ţi aduc aici pe Briareu, uriaşul cu o sută de mâini, ca să te apere la nevoie. Cât va fi el lângă tine, n-ai să te temi nici de mânia Herei, nici de a lui Poseidon. Dar, îndată ce va trece primejdia, adu-ţi aminte, o Zeus, să stăpâneşti cu blândeţe şi cu dreptate, căci acela ce voieşte a domni nesocotind binele şi iubirea supuşilor săi, zile lungi de domnie nu are. Apoi iar, nu uita că acelora care ţi-au dat ajutor, nu se cade să le faci ca lui Prometeu, pe care l-ai ferecat de stâncile Caucazului. Va veni, poate, o zi când voi cere şi eu ceva pentru fiul meu, Ahile, care acum trăieşte în casele tatălui său Peleu. Atunci, adu-ţi aminte că eu te-am scăpat de cătuşele lui Hefaistos.”

Zeus răspunse cu omenie şi vorbi aşa: – „O, Tetis, grăbeşte şi adu-mi-l încoace pe puternicul Briareu, care să mă apere cu suta lui de braţe; iar pentru cele ce mi-ai spus, să nu ai nicio teamă, căci Zeus nu va nesocoti povaţa ta cea bună şi ceilalţi zei nu vor mai avea cuvânt de aici înainte a se plânge de străşnicia mea şi de vorbele mele aspre.”

Atunci, Tetis chemă pe Briareu, să iasă din băierile pământului şi să vină în apărarea lui Zeus. Uriaşul se arătă în palatele Olimpului şi îndată, toţi zeii începură a tremura, când îl văzură alături de Zeus, care acum se răsfăţa în puterea sa.

Cu toate acestea, el le vorbi astfel: – „Ascultaţi-mă bine, voi, Hera, Poseidon şi Atena! Eu, ale voastre planuri le cunosc; ştiu că aveaţi de gând să mă puneţi în lanţuri, ca să scăpaţi de relele mele purtări. Dar să nu mai aveţi nicio temere. Fiţi, de aici înainte, totdeauna cu voie bună la îndeplinirea înţeleptelor mele voinţe şi vă jur că nu veţi mai avea cuvânt a vă plânge că Zeus este un domn crunt şi viclean.”

Aşa se făcu iar pace în cer, pe mări şi pe pământ.

Bucureşti, 1887.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA