Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Alexandru Vlahuţă

    Acrostih

    Eram pribeag pe-o lume obscură şi pustie.
    Plângeam când tu, cerească şi vecinică făclie,
    Lucind în a mea cale, opritu-m-ai din mers
    Şi ochii-mi, ca o mamă, de lacrime i-ai şters.
    Eram străin, şi ţie ţi-a fost milă de mine.
    "De unde vii şi unde te duci?" m-ai întrebat.
    Nu ştiu. Steaua desprinsă din boltele senine
    Mai ştie ea sărmana ce drum a apucat?
    Atunci mi-ai zis: "Iubeşte, străin nu vei mai fi".
    Ferice sunt de-atuncea. În veci te voi iubi.


    Publicată în Convorbiri literare, an XIV, nr. 9, 1 decembrie 1880




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA