Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Alexandru Vlahuță

    Dreptate

    Sfânt lăcaşul de la Putna mândru străluceşte-n soare,
    Glasuri de argint răvarsă clopotele slăvitoare,
    Străduind credinţa veche din mormânt s-o mai învie.
    "Darnici domni erau pe vremuri, lăudaţi de-a pururi fie!...
    Nestricat de viermi rămâne singur numele cel bun;
    Darnici domni erau pe vremuri", toate clopotele spun.

    Ci aude Ştefan Sfântul, lângă spada lui culcat,
    Cum cântările slăvirii până-n cripta lui străbat;
    Şi făcându-şi roată gândul peste câte-a fost trăit,
    Strigă din mormânt dreptatea Marelui Nedreptăţit:
    "Domn am stat Moldovei mele, şi norodului părinte,
    Dragi mi-s luncile, dragi codrii, toate apele mi-s sfinte...

    Dar străjerul lor ş-a toate purtător de grijă cine-i?
    Cine-n pace duce greul bogăţiei şi luminei,
    Şi-n război cine-i viteazul fără slavă, fără nume?
    Domnul milostiv de-a pururi, cel mai darnic domn din lume
    E săracul. El palate şi biserici şi podoabe
    Fără preţ a dat Moldovei — El, cu mâinile lui roabe.

    El mi-a fost puterea-n lupte, şi în linişte norocul.
    Când ştergeam de sânge spada şi vroiam vremea şi locul
    Biruinţii noastre scumpe c-un dar scump să le cinstim,
    El comori căra Sucevei, ziduri mândre să zidim,
    El făcea-n al clipei stâmpăr, cu durerea lui de ţară,
    Din pământ stropit cu lacrămi flori de aur să răsară!"

    Domnul tace, Sfântu-i nume în războiul vremii scut ni-i,
    "Darnic e săracul", cântă toate clopotele Putnii.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA