Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Alexandru Vlahuță

    Inter arma...

    Sta Poezia-n sfânta ei cetate,
    Pe-un vârf de munte, stelelor vecină.
    Porneau de-acolo cântece curate,

    Un pic de cer, un tremur de lumină,
    Pe sufletul întunecat de ură
    Al bietei noastre lumi, de patimi plină.

    Şi cântecul zbura din gură-n gură,
    Şi omul se simţea mai bine cântându-l...
    Deodată toţi să murmure-ncepură:

    "De ce nu se coboară şi ea-n rândul
    Mulţimii ce de veacuri o ascultă?
    Prea şade-n slăvi, prea sus ne cheamă gândul..."

    Răcni un critic: "Asta-i o insultă!"
    Şi-atunci Prostia zise Răutăţii:
    "Tu arme ai, eu am oştire multă,

    S-acea prieten-a singurătăţii
    Va trebui să ni se-nchine nouă!..."
    Cu urlete, la porţile cetăţii.

    S-au năpustit puterile-amândouă.
    Tac vechile cântări înfricoşate, —
    Mulţimea cere-o poezie nouă...

    Tu dormi, senino,-n veşnica-ţi cetate!


    Sămănătorul, an V, nr. 9, 26 februarie 1906




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA