Editura Global Info / Literatură

Alexandru Vlahuţă

Ţara de pripas

Un vechi tolbaş de vorbe late,
Om norocos din cale-afară,
S-a pomenit pe neaşteptate
Stăpân peste întreaga ţară.

Din ea-şi făcu o prăvălie,
Şi ca un negustor de treabă,
Pentru ca-n lume să se ştie,
Prinse-a striga de la tarabă

"Poftiţi aici! Oricine are
Obrazul fără de ruşine
Ş-o conştiinţă de vânzare...
Poftiţi să faceţi târg cu mine!

Prostie, lene, linguşire,
Eu cumpăr tot. Veniţi aici!
Şi cei mai nărăviţi din fire
Mi-or fi tovarăşi şi amici.

Eu dau tot felul de noroace,
Căci sunt atoateţiitorul,
Măriri, averi... Să vie-ncoace
Toţi trântorii ce le duc dorul!..."

Aşa, sunt zece ani de când
Pe norocosul negustor
Îl auzim mereu strigând,
Şi muşteriii vin de zor.

În zece ani ce de-a lingăi
Nu se văzură-n slujbe mari,
Câţi oameni fără căpătâi
N-ajunseră milionari!

Veniţi şi voi, străini calici,
Şi strângeţi tot ce-a mai rămas!...
. . . . . . . . . . . . . . .
Ce să mai faci? Ce să mai zici?
Sărmană ţară de pripas!

Epoca, an I, nr. 359, 4-16 octombrie 1886

TE-AR MAI PUTEA INTERESA