Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Alexandru Vlahuță

    La vatra rece

    I

    Oblonitu-mi-a fereasta
    Gerul, cu-a lui flori de gheaţă,
    Şi, în toată casa asta,
    Eu sunt singura viaţă.

    Dac-ar fi un foc în sobă,
    Mi-ar părea că suntem doi,
    Aş mai sta cu el de vorbă,
    Mai uitând cele nevoi;

    Ne-am pricepe-nde noi plânsul,
    Eu cenuşă — el scântei,
    Câte nu mi-ar spune dânsul
    Dun poveştile cu zmei!

    Anevoie vremea trece
    Când urâtul greu te-apasă.
    Ce ursuză-i vatra rece!
    Parc-aş sta c-un mort în casă.

    II

    Se aude-n horn nebunul
    Viscol, aprig vâjiind,
    Şi din străşini, câte unul,
    Cum cad ţurţurii plesnind;

    Sună-n crengile lovite
    Uscat zgomot ca de oase,
    Şi vârtejuri, repezite,
    Bat în uşă mânioase.

    Se arată-n neguri luna,
    Albe stelele sclipind;
    Şi de ger s-aud întruna
    În pod corzile trosnind.

    Mi-ar prii, pe-o aşa iarnă,
    O-mpietrită amorţire
    Îndelung să mi s-aştearnă
    Peste cuget şi simţire —

    Să adorm, capul să-mi scutur
    De povoara cugetării...
    Cât aş da să văd un flutur
    Tăind para lumânării!




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA