Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Andrei Mureşanu

    Un rămas bun de la Braşov

    Sus pe deal, ori jos la vale,
    În deşert privesc oftând,
    Cătră bine nu văd cale,
    Simţ că soartea are-n gând
    Să m-arunce-n munţi cu gheaţă,
    Ah, amara mea viaţă!

    Soare, lună, cereşti stele,
    Pre voi vă chem mărturii,
    Spuneţi greşalele mele,
    Şters să fiu dintre cei vii
    D-am făcut vro strâmbătate
    La duşman, amic sau frate!

    Voi, plăntuţe tinerele,
    Mieluşei nevinovaţi,
    Ce-aţi fost sub grijele mele,
    Spuneţi, v-am dat să gustaţi
    Vrun venin din mugur verde,
    Iarbă-de-fier, ce vă pierde?

    Rămâi, ţară, sănătoasă,
    În al tău leagăn firesc,
    Nu-n deşert, că eşti muntoasă,
    Încât ţie nu-ţi sosesc
    Caldele soarelui raze
    Ce prin munţi pustii s-aşează.

    Rămâneţi, başti învechite,
    Ce ades vă cercetam,
    P-a voastre ruini turtite,
    Doamne, mult mai cugetam
    Că asemenea ursită
    Va fi mie rânduită!

    Tâmpă, frumoasă Sioane!
    P-al tău vârf când mă suiam,
    Ca în nescari vii icoane,
    Tot ţinutul revedeam!
    Oar', lăsa-m-a cruda soarte
    Să te mai calc pân' la moarte?

    Oltule, vale frumoasă!
    Mult voi fi ţie dator,
    De mi-[i] trece cătră casă,
    Ma, trecând , să nu m-omori!
    Că duşmanii vor fi-n stare
    Să nu-mi dea loc de-ngropare!


    1840




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA