Editura Global Info / Literatură

Anton Bacalbaşa

Anul nou

Acest prunc nu este singurul pe care l-au avut părinţii săi. Maica sa, o femeie de condiţiune, Materia, iar tatăl său, un bărbat lung, Spaţiul, au colaborat la mulţi feţi ca el, dar pe toţi i-a înghiţit Vremea (un pseudonim sub care se ascunde cunoscutul nostru amic Saturn, copilofagul).

Anul nou se prezintă de astă dată în nişte condiţiuni de slăbiciune analoage cu condiţiunile fraţilor săi dispăruţi, ceea ce ne face să prevedem că nici el nu va avea o viaţă lungă: îi dăm cel mult 365 de zile, plus nopţile corespunzătoare.

El a venit aducând cu sine viscolul, această tragedie care face să îngheţe inimile omeneşti, această doină care îngheaţă apele, această idee care aprinde focul în inima oricărei sobe.

În ceea ce priveşte mediul, putem spune că 1897 n-are noroc. El se naşte într-un moment când bătrânul Bismarck e categorisit, când şahul Persiei a murit, când Li Hung-Ciang este amendat ca un simplu macagiu, când bătrâna Europă, înarmată până-n dinţi, îşi dă poalele peste cap şi-şi arată urechile.

Aceasta în ce priveşte politica exterioară.

În interior, şi mai şi. La cârma statului avem un guvern slab, venit la putere în post.

Biserica este scăldată în sânge şi cu pidalionul sfâşiat de lupte intestine.

Justiţia şi-a clădit acareturi cu trei caturi, ca dovadă că face „afaceri" strălucite.

Armata şi-a compromis pamponul, înarmată fiind cu ciomagul Mannlicher, ca în vremile de tristă pomenire ale lui Silaghi, San-Marin, Zaharia şi alţi diplomaţi.

Şcoala este compromisă prin numeroşii elevi care se dedau la viţiuri ruşinoase, precum: scoaterea de reviste literare, confecţionarea versurilor cu mâna şi alte turpitudini, care fac să degenereze rasa.

În mijlocul acestei corupţiuni totale, singur Moş Teacă bravează secolul şi aruncă o zâmbire dispreţuitoare peste Anul nou, ca şi peste cel vechi.

Şi nici un bacşiş, fie el oricât de mare, nu ne va face să ne schimbăm ideile.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA