Editura Global Info / Literatură

Anton Bacalbaşa

Baieţii lui Bratianu

Subscrisul, domn Rigolo, român, major, domiciliat în câmpul vast al Democraţiei, am deschis ochii politici, ca să zic aşa, pe la 1885.

Era pe vremea când marele bărbat de stat Radu Mihai făcea scamatorii cu ceasornicele, ca un al doilea proroc al lui Andronic-Apă-de-aur.

Ca orice tânăr cu viitor, citeam ziare şi mergeam la Cameră în zilele când se dădeau reprezentaţii „furtunoase".
Ei bine, trebuie să spun aci că grozav mă uimea marele cetăţean Ion Brătianu! Avea el, în felul lui de a spune lucrurile, un ce special, pe care nimeni nu l-a putut moşteni.

Îţi spunea că lumea a avut întâi pictura şi pe urmă arhitectura; îţi vorbea de războiul lui Traian cu turcii; te pisa cu Gorciakov, cu Napoleon şi cu Cavour când era vorba de Maican, şi aşa mai încolo.

Cinic de felul meu, nu pricepeam cum toată lumea aia, Dimancea, Epurescu, Robescu şi toţi asociaţii lor puteau să asculte, şi să admită, şi să aplaude comicăriile bătrânului cu părul creţ.

Făceam reflecţii în gura mare asupra acestei nedomiriri.

Ei bine, regulat venea câte un cetăţean matur care-mi spunea:

— N-are a face, tinere. E el aşa cum e, dar trebuie să-l tolerăm... fiindcă e lon Brătianu.

Şi cetăţeanul mă părăsea, crezându-mă convins, pe când eu eram mai sceptic ca oricând.

...Sunt de atunci atâţia ani. Şi din nou presa îmi semnalează o sumedenie de prostii oficiale:

Unul inundă Galaţii şi apoi pune pe olandezi să pompeze apa cu o tulumbă mare şi cu o cheltuială şi mai mare;

Altul anunţă reforme teribile şi, când colo, dă un kilogram de tutun lui Gogu Cantacuzino şi lui Tache Protopopescu;

sau:

S-apucă să-nveţe el, pârciul cu caş la gură, pe arheologii ţării superioritatea istorică a cazanului asupra Porţilor-de-Fier şi aşa mai la vale.

Stau şi mă-ntreb:

— Cine sunt ăştia? Cum îi suportă lumea? Ce are Kirilopolu, Dimancea şi Epurescu de se închină aşa ăstor băieţi cu părul creţ?

Dar din nou un cetăţean matur vine şi-mi spune:

— N-are a face, tinere. Sunt ei aşa cum sunt, dar trebuie să-i tolerăm... fiindcă sunt băieţii lui lon Brătianu.

...În inima mea de Rigolo o indignare se naşte, şi strig:

— Dar bine, la ce generaţie o să se amortizeze odată privilegiul brătienist? Dreptul la prostie e oare sacru, inviolabil şi etern?

TE-AR MAI PUTEA INTERESA