Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Anton Bacalbaşa

    C. Dobrogeanu-Gherea

    Exemplul cel mai rar al omului impus prin propriile lui merite.

    Const. Dobrogeanu-Gherea s-a născut la 21 mai 1855 în gubernia Ekaterinoslav din Rusia.

    A studiat acolo până la vârsta de 19 ani. Convins de ideile de regenerare care cutremurau pe atunci, şi cutremură şi azi, împărăţia ţarilor, a fost urmărit de autorităţi — ceea ce l-a făcut să vină în România.

    Viaţa lui aci este o întreagă epopee, în care mizeria şi idealul se ţin lanţ. Şi a ştiut să învingă toate primejdiile.

    La 1877 a fost furat de spionii ruseşti din Galaţi şi dus în Siberia. De acolo a fugit şi a ajuns în Norvegia, de unde s-a putut întoarce în ţară în urma intervenţiei lui C. A. Rosetti, care îi purta multă stimă şi multă admiraţie.

    Alte mizerii şi alt zbucium.

    A debutat în publicistică printr-o serie de articole economice în Revista socială de la Iaşi. Articolele lui, extrase apoi în broşuri, au pus temelia socialismului ştiinţific în România şi au distrus toate clişeele economiştilor reacţionari.

    În literatură a creat critica analitică, pasăre necunoscută la noi, până la dânsul. Stomac nec plus ultra1: a înghiţit pe Maiorescu şi... a dezghiţit pe Filipide.

    Studiile critice l-au făcut cunoscut şi admirat. Au făcut şcoală.

    Urât de spiritişti, e iubit de oamenii de spirit.

    În momentele de faţă are nostalgia Elveţiei, de unde s-a întors alaltăieri, şi visul volumului al doilea din Literatură şi ştiinţă, pe care-l va scoate în curând.

    Îl iubesc toţi, ca pe un frate mai mare — şi mai cu minte.

    Poartă ceasornic de argint şi inimă de aur.

    A moştenit de la ruşi dragostea fără prihană, melancolia fără comentarii şi ceaiul fără zahăr.

    Se acordă un premiu cui o întâlni un om mai blând, mai iertător şi mai altruist.

    Semne particulare: îi lipsesc fumurile şi un picior.

    Autorii favoriţi: Shakespeare, Tolstoi, Taine, Ibsen şi Karl Marx.

    Note

    1. Nu mai departe (lat.). Se întrebuinţează de regulă spre a arăta că ceva este neîntrecut.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA