Editura Global Info / Literatură |
Anton Bacalbaşa
Don maior Fritz
Maior la alegere, nu la vechime. Unchiul a ales până a cules. Se zice că natura nu face salturi, prinţii însă fac grozav.
Băiat tânăr şi frumuşel. Urechi nedeciuplinate. Părul blond, barba rade... pentru că nu creşte.
Amator de parăzi — ca un Tecuşor; amator de rachiu cazon — ca un aghiotant.
A studiat la şcoala vieţii, unde nu se dau examene. Cunoaşte ortografia inimii şi întrebuinţează pluralul în loc de singular.
Comandă batalionul 1 de vânători de acasă.
Cunoscător în istoria ţării, admiră Luptele românilor de Văcărescu.
A găsit mijlocul de a-şi face palat la Cotroceni fără parale: melitarul nu dă bani, leat!
În privinţa cunoaşterii limbii româneşti, se împodobeşte cu pene de... Păun. Ia parte la şedinţele Senatului, unde sforăie reglementar.
Membru al tuturor societăţilor savante din ţară şi în special al societăţii de geografie, cunoaşte perfect Sinaia şi drumul la Urlătoarea din Poiana-Ţapului.
Suferă de galantomia ereditară despre partea unchiului.
Semne cazone: trage nădejde că are să guverneze în ţara românească — cum trage nădejde spânul de barbă.