Editura Global Info / Literatură

Anton Bacalbaşa

Furt... fără efracţie

Este, oare, nevoie să mai spunem ce credem noi despre dotaţiunea făcută de Camera burghezească prinţului moştenitor?

Între multele jafuri autorizate de stat, cum sunt birul personal, dările indirecte, întreţinerea armatei, a clerului etc., se mai adaugă acum un articol nou: luxul de a avea un moştenitor al tronului! Băiatul României se însoară. „Trebuie să-l înzestrăm!" a zis domnul Take lonescu. lar Camera conservatoare şi liberală — afară de cei câţiva nedisciplinaţi — s-a grăbit să sublinieze cu bani peşin din vistieria statului aceste elocvente cuvinte ale copilului de pripas al conservatorilor.

Aşa e. Băiatul se însoară. Dar câţi băieţi nu s-or fi însurând în aceeaşi zi, băieţi săraci, băieţi muncitori, harnici, a căror viaţă întreagă a fost jertfită muncii, ridicării producţiei naţionale! Şi, cu toate astea, cine se gândeşte să-i înzestreze, măcar că părinţii lor sunt tot atât de săraci ca şi dânşii?

Însurăţelul ce se însoară la Londra are, slavă Domnului, de cine să fie înzestrat. El a fost luat de suflet de un om bogat, îmbogăţit din spinarea ţării, şi de pe urma căruia nu va rămâne nici o pisică... De ce dar augustul unchi nu-şi înzestrează singur nepotul? De unde dreptul acesta să-l înzestrăm noi, să-l înzestreze muncitorimea sărăcită, ţăranul ajuns în sapă de lemn?

Băiatul României burgheze se însoară — să-l înzestreze burghezia, căci al ei este băiatul, pe dânsa o reprezintă, pe dânsa o apără, din ea este născut, în ea trăieşte şi în ea va muri. Ce caută la noi, ce caută la banul săracilor milogul acesta de carnaval, care stă pe saci cu aur şi strigă că i-e foame?

Pesemne nu degeaba cântă Biblia lor; talantul să se dea aceluia care are mai mulţi!

***

Obrazul subţire se ţine cu cheltuială.

Burghezia românească a vroit să-şi plătească luxul regalităţii şi al unei dinastii ereditare — apanagii, liste civile şi dotaţiuni sunt azi fatale.

Numai un lucru: noi, care nu ţinem deloc la acest lux burghezesc, noi, care ne putem dispensa şi de vodă şi de moştenitor, n-am putea fi, oare, scutiţi de această nouă contribuţie? Tânărul care se înzestrează cu japca ar face bine să se adreseze la aceia care l-au născocit, nu la biata ţară, care nu-i întru nimic vinovată de apariţia junelui la picioarele tronului.

Într-o bună dimineaţă, lui vodă i-o veni pofta să adăposteze o droaie întreagă de dălhăuci — nu cumva ţara asta trebuie să-i înzestreze pe toţi? Cel puţin dacă vodă i-ar face, l-am premia în baza legii pentru îmbunătăţirea rasei; dar aşa, cine nu ştie să adopte? Şi când adoptezi, trebuie să porţi singur cheltuielile. Altfel, generozitate cu banii altuia, cine nu ştie?

***

Nu ne mirăm deloc de noul bir ce ni se impune şi nu ne miră nici fraza Constitulionalului că „suma ce se oferă ca dotaţie e încă prea mică pentru prestigiul cu care o ţară ca a noastră trebuie să înconjoare pe acel ce va purta coroana României".

Sunt cheltuieli, sunt risipe de acestea care nu se pot despărţi de organizaţia socială actuală. Burghezimea monarhistă trebuie să-şi plătească acest lux, altfel, regalitatea se deoache.

Noi socotim dotaţiunea aceasta ca o răpire a banului public, şi ne facem datoria de a protesta împotriva ei.

Nu putem pierde însă prilejul de a spune că aceşti 300.000 lei sunt o sumă neînsemnată pe lângă furtul ce se săvârşeşte zilnic de către clasa stăpânitoare. În fiecare zi această clasă îşi face singură o dotaţiune mult mai mare decât cei 300.000 lei ce se dau lui Ferdinand de Hohenzollern. Această dotaţiune, care a ajuns o hoţie normală, apărată de legile economiei politice burgheze, ne revoltă mai mult decât violarea celor 300.000 lei.

Când vom fi făcut să înceteze sistemul acesta al dotaţiunilor silite, dotaţia lui Fried'l va înceta de la sine.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA