Editura Global Info / Literatură

Anton Bacalbaşa

Noului-născut

Nu vei domni!

Macbeth

Spun poveştile bătrâne că la fiecare naştere vin ursitoarele să prorocească pruncului norocul sau restriştea ce-i rezervează viitorul.

Şi iată că astăzi se trâmbiţează tuturora — ca de răsărirea unei Mesii — naşterea unui copil, care — spun magii poliţiei — schimbă cu totul mersul normal al istoriei acestei ţări.

Nu ştim ce or fi prorocit ursitoarele; dar precum marele romancier al Franţei, Alphonse Daudet, dedică pe Sapho copiilor lui „când or avea douăzeci şi unu de ani", aşa scriem şi noi rândurile astea pentru copilul lui Ferdinand Hohenzollern — „când o fi în vârsta în care omul poate cugeta".

Tu te-ai născut, copile, în mijlocul luxului şi al bogăţiei, în acelaşi ceas în care se năşteau pe lume mii de prunci în colibe sărmane, fără vraci aduşi din Anglia, fără îngrijiri şi fără mângâieri; alţii se năşteau pe câmpul ars de soare, sub biciul vătăjeilor. Părintele tău, crescut şi el în lux şi fără să ştie ce e munca, s-a bucurat de naşterea ta nu pentru iubirea ce-ţi poartă, ci pentru că prin tine îi e asigurată lui şi neamului lui domnia peste o ţară îmbelşugată. Părinţii miilor de nenorociţi născuţi cu sărăcia la cap, sunt oameni muncitori, care fac să crească holdele bogate, al căror rod îl stăpânesc ai tăi!

Vei fi crescut, copile, în îngâmfare, în dragostea de tine însuţi, în dispreţul gloatelor necăjite, în ura potrivnicului, în egoismul cel mai ruşinos.

Şi vei ajunge în vârsta în care ţi se va încredinţa grija de a te conduce singur prin valurile vieţii...

Părinţii şi dascălii tăi îţi vor fi spus până atunci că cerul ţi-a încredinţat ţie menirea de a cârmui peste un popor de cinci milioane de suflete — suflete blânde şi îndelung răbdătoare. Ei îţi vor fi zugrăvit naţiunea ca pe o păpuşă de ceară, care se poate modela în toate chipurile, după voinţa unsului lui Dumnezeu; îţi vor fi arătat viitorul tău senin ca un cer albastru; îţi vor fi spus că ai în tine puterea de a trece prin viaţă fără tulburare; te vor fi cântat ca pe un mag în stare de a zdrobi stâncile, de a ocoli furtunile, de a înfrânge toate piedicile, veacul chiar!...

Ei bine, în ziua când vei deschide ochii şi vei voi să pui stăpânire peste tronul făgăduit, nu vei găsi în locul lui nici urma că odinioară a existat!

Carol al doilea, nu vei domni!

De azi în douăzeci de ani omenirea va fi scuturat de mult povara monarhiilor, ea va fi şters ruşinea unor veacuri de stăpânire sălbatică, va fi intrat în deplina ei putere.

De azi în douăzeci de ani, copile, omenirea liberă şi civilizată va fi izgonit din domeniul faptelor prezente pe falşii ei păstori, pe aceia care o împing la vrajbă nejustificată, la măcel şi la moarte.

Deja pe faţa tuturor acestor cârmuitori se scrie soarta moşneagului rege Lear.

Popoarele, îngenuncheate până azi tiraniei unor cuceritori, încep să cârtească împotriva acelora pe care i-au tolerat până acum. De pretutindeni se urcă până la treptele tronurilor plângerile celor umiliţi, care mâine se vor transforma în strigătul revoltaţilor.

Şi pe ruina tronurilor sfărâmate, acolo unde azi domnesc îngâmfaţii şi trântorii, se va ridica mâine statua liberării omenirii; în locul sceptrului — lumina; în locul coroanei — pacea, liniştea şi armonia universală!

Coroana pe care azi o poartă pe fruntea lui orice degenerat, ajutat de o mână de lachei, o va purta mâine obştea celor ce muncesc şi fac să răsară din rărunchii pământului toate bogăţiile lumii.

Dascălii îţi vor spune că eşti chemat să domneşti peste ţară; tu nu-ţi pleca urechea la linguşirile făţarnice ale celor plătiţi să-ţi ameţească închipuirea. Ascultă vuietul ce iese din câmpiile muncite de mizerie şi de robie; ascultă valul popular, care geme înfuriat, şi înţelege din şoapta tăinuită că viitorul tău nu-ţi arată calea stăpânirii!

Nu vei domni, Carol al doilea, pentru că vântul vremii va spulbera tronul înainte de a fi sunat ceasul domniei tale!

TE-AR MAI PUTEA INTERESA