| Editura Global Info / Literatură |
Anton Bacalbaşa
Oamenii lui 98
Voi sunteţi urmaşii Romei, nişte răi şi nişte fameni?
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
Eminescu
Într-un fel ori într-altul, peste câteva zile vom serba data de 11 Iunie 1848.
Pentru că nu mai avem decât vreo câteva zile pân-atunci, credem că este bine să facem aici constatarea situaţiei sufleteşti a contemporanilor noştri.
Observăm de la început că în serbările de care se vorbeşte 11 Iunie 1848 ocupă un loc foarte puţin însemnat şi că ceea ce importă mai ales este 11 Iunie 1898.
Fiecare se simte preocupat nu de a da serbării o strălucire cât mai mare, ci de a compromite cât mai puţin din „afacerile" lui.
Această aniversară, care ar fi trebuit să se celebreze în mijlocul celui mai mare entuziasm, se va serba în mijlocul celor mai egoiste porniri.
Şi nu vorbim numai de guvern. Guvernul, preocupat de scopurile lui electorale, de slăbiciunea şi de amărăciunile lui, nici nu putea face altceva decât o mascaradă poliţienească.
El n-are public, n-are o simpatie, n-are nimic din ceea ce i-ar trebui ca să organizeze nişte adevărate serbări populare.
Dar vorbim de lumea noastră politică în general.
După cincizeci de ani de la acea mişcare generoasă — în care unii şi-au jertfit privilegiile lor de clasă, alţii şi-au jertfit liniştea, şi chiar viaţa — ne găsim astăzi într-o atmosferă de afaceri, de negustorie şi de scârboase preocupări materiale.
Ideile au fost izgonite din câmpurile de luptă ca netrebnice, şi tot mai mult au fost înlocuite cu cele mai meschine patimi.
Politicianii au pus stăpânire pe toată viaţa statului, pe tot sufletul neamului şi au ofilit orice entuziasm.
La 18 ani suntem decemviri, la 21, deputaţi cu diurnă permanentă, şi la 25, nu ne mai poate mulţumi decât un portofoliu ministerial.
Şi, ca să ajungem aci, toate căile sunt bune, afară de calea serioasă a culturii şi a simpatiei populare.
Ataşarea pe lângă personajele deja ajunse, linguşirea, lacheismul cel mai degradator, iată mijloacele de parvenire în acest mizerabil struggle for leafă!
Băieţi care în alte vremuri ar fi luat steagul şi ar fi ieşit în uliţă ca să lupte pentru o idee de care erau într-adevăr înamoraţi, astăzi visează să participe în consiliile de administraţie ale creditelor.
lar când îi întâlneşti, la un colţ de uliţă, cu servieta doldora la subţioară şi ai naivitatea să-i întrebi dacă vor onora naţiunea cu graţioasa lor prezenţă la serbarea revoluţiunii, îţi răspund: „Să vedem... nu ştiu... Comitetul nostru se cam opune... Şeful nu e pentru agitaţie... Regele e în contra stradei... Să nu ne compromitem situaţia"...
Poftim de insistă, şi te va lovi cu fraze diplomatice băiatul. [...]
Altul, purtând ochelari numai aşa, „de al dracului", măcar că distinge cale de o poştă polul de liră, îţi joacă pe blazatul. El te asigură că a îmbătrânit, că e om de cabinet, că nu e făcut pentru acţiune, că se simte şi cam surmenat, dar că tu ai face foarte bine să te agiţi... singur.
la-l pe acest ridicul monşer şi-l scutură puţin, şi vei vedea că surmenajul şi bătrâneţea nu-l împiedică deloc să figureze în zece consilii de administraţie şi să mănânce zece lefuri.
Când e vorba de lucrul public, face pe damblagiul; dar când e vorba să dea raita prin bugete, aleargă ca un ogar.
Ce vreţi însă? Nu poate să-şi compromită „situaţia!"
...În aşa condiţiuni se va serba anul 1848, anul marii mişcări politice şi sociale, care a schimbat faţa lumii şi a născut generaţii de viteji.
Politicianismul-industrie, iată boala care ucide societatea noastră, iată ce stinge orice avânt şi întunecă orice ideal!
Cel mai mare om al societăţii noastre contemporane va rămâne acela care va avea destul talent şi destulă virtute ca să provoace o reacţiune în contra curentului comercial al vremii...
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
