| Editura Global Info / Literatură |
Anton Bacalbaşa
Păpuşile Maiestăţii-sale
Am anunţat, împreună cu toate ziarele, că m.-s. regina va pleca, foarte-n curând, la Neuwied. Augusta poetă Carmen Sylva, cu spiritu-i inventiv, s-a hotărât, precum se ştie, să ducă de aci din ţară o colecţie de păpuşi.
Ideea s-ar părea stranie şi plină de aluziuni maliţioase la ţara latină de pe ţărmurile lui schöne blaue Donau.
Cu toate astea, intenţiunea suveranei-poete este cu totul inofensivă. Maiestatea-sa doreşte pur şi simplu să expună la castelul părintesc mostre de costumele noastre naţionale, din toţi timpii şi din toate ţinuturile.
E delicat, precum se vede, e naiv şi e chiar util istoriceşte.
***
Dacă maiestatea-sa regele n-ar avea un spirit mai sobru, mai auster şi mai pozitiv, ce colecţie admirabilă de păpuşi ar putea duce la castelul de Sigmaringen!
Imitând exemplul nevinovat al graţioasei noastre suverane, m.-s. ar putea expune ceva mult mai interesant pentru studiul moravurilor şi spiritului acestui popor, de curând liberat de sub turci.
Un vicleim întreg!
Păpuşi de cauciuc care joacă după cum le cântaţi; păpuşi care duc mâinile la piept şi se încovoaie de spinare; păpuşi votătoare (votează cu o repeziciune vertiginoasă credite, apanagii, trădări, diurne, pensii viagere, legi restrictive, privilegii de furnituri, concesii nelimitate — toate fără nici un discernământ); păpuşi docile sau turbulente, după cum le aşezi, pe moale ori pe tare; păpuşi care-nchid ochii şi deschid buzunarele; păpuşi mari, mici, brune, blonde, masculine, feminine, chiar şi neutre!
Un singur fel lipseşte din bogata colecţiune a maiestălii-sale — şi asta nu din vina noastră — păpuşi care să stea drept şi să nu clipească din ochi.
Este drept că suveranul a avut şi asemenea rarităţi, dar le-a eliminat din probar, deoarece m.-s. are o vădită aplicaţie pentru cele mişcătoare, îndoitoare şi schimbătoare.
***
Marele dramaturg norvegian Ibsen a creat un tip nepieritor în marea lui piesă Nora, tradusă de unii sub titlul Casa de păpuşi.
Nora este tipul femeii din zilele noastre, care nu judecă, nu simte, nu trăieşte decât din convenţii sociale. Originalitate n-are acest specimen, cugetarea proprie îi lipseşte, ea este o jucărică în mâna bărbatului, care o iubeşte, dar ca pe un copil, care o alintă, o protejează, dar nu o stimează ca pe o fiinţă.
Observând colecţia de păpuşi a suveranului nostru — colecţie pe care nu e nevoie de multă imaginaţie ca s-o concretizezi în lumea noastră politică — ajungem şi la un titlu nimerit: ţară de păpuşi.
M.-s. ar putea uimi Germania când i-ar prezenta acest bogat asortiment, propriu micului stat latin de aci.
Asemenea colecţie nu se poate găsi nici în Anglia, nici în Germania, nici în Bulgaria. Pretutindeni, oamenii politici prezintă alte caractere, altă independenţă, alt fason intelectual. Ai noştri au această tristă particularitate, că nu pot ţine nici un moment fruntea sus în faţa voinţei regale.
În Germania, unde dinastia este legată de ţară prin tradiţii vechi şi prin tradiţii comune, încă se găsesc nu numai individualităţi, dar chiar partide-ntregi care să se ridice, la un moment dat, cu o energie clasică şi să respingă proiecte de legi susţinute în mod făţiş de împărat.
Păpuşile noastre, confecţionate dintr-o pastă docilă, n-au niciodată veleităţi de independenţă. Le poţi scoate ochii din căpăţâna de faianţă, le poţi vărsa câlţii din piept, le poţi găuri golul din ţeastă, maşina lor merge cum ai strunit-o.
E drept, însă, că sunt îmbrăcate-n mătase.
Ce frumos le-ar sta în castelul feudal de la Sigmaringen!
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
