Editura Global Info / Literatură

Anton Bacalbaşa

Răspunsul la mesaj

Domnule Carol,

Mai întâi de toate, doresc ca mica mea epistolă să te întâmpine în momentele cele mai fericite ale sănătăţii matale. Cât despre mine, vei şti că m-am tăvălit de râs când ţi-am citit mesajul.

la ascultă-mă, nene, ştiu eu că eşti rege şi că un rege nu poate să spună tot ce are el pe suflet; dar, să-ţi spun drept, nu m-am aşteptat să le torni aşa late cum le turnaşi în mesajul de ieri. Le-ai turnat... l-aş... (sic!) parcă erai tocmit cu ziua.

Să ţi-o spun: şi eu spun multe mofturi cititorilor, că de-aia-mi zice Rigolo, dar ca d-ta nu sunt în stare să le ticluiesc.

Mai întâi zici că însurătoarea amicului Fritz şi naşterea puiului de Carol au bucurat ţara.

Ei, aş! Spune drept; crezi vreo vorbă din toate astea?

Cu mine nu umbla să faci politică şi diplomaţie, pentru că eu nu te spun la nimeni, şi nici rege n-am să mă fac, ca să zici că umblu să-ţi iau locul. Dar, uite, aş da mult să ştiu ce crezi în conştiinţă când citeşti poliloghia aia pe care ţi-o scrie Lahovary şi vezi cum te aplaudă gogomanii.

Eu, să fiu ca tine, nene Carol, m-aş apuca odată şi i-aş înjura de mamă, numai aşa, de gust fistichiu, ca să văd: tot au să mă aplaude?...

La urma urmei, de ce ai fi rege dacă nu li-ai permite câteodată să faci o farsă lacheilor?

Mi-a părut întotdeauna rău că nu te pot găsi într-un colţ, ca să-ţi spun toate astea verde-n faţă, cum ţi le scriu aici. Se zice că nu eşti tocmai Tănase şi că numai te faci Gheorghe, dar, altfel, din fire nu eşti Enache. Ei bine, eu aş vrea să te întreb un lucru: pleci de la palat înconjurat de jandarmi, ajungi la Mitropolie, asculţi sfeştania mitropolitului, apoi mergi la Cameră de-ţi citeşti fiţuica aia tipărită.

Pe drum nu te salută nici dracu, la Cameră te aplaudă numai guvernamentalii; spune drept: când te-ntorci acasă ce gândeşti? Cum îţi pare ţara asta? Cum îţi par deputaţii lachei?

Eu, vezi, dac-aş fi rege, n-aş da două parale pe toate fleacurile astea, pentru că ştiu că ele se fac oricui are slujba asta, nu personal mie. Uite: dacă mâine ar veni cineva şi ar face rege pe Nicu Metz, ori pe Costică Kneazu, eu sunt sigur că ei ar avea întocmai onorurile pe care le ai tu astăzi.

Lumea noastră e a dracului. Câţiva au pus mâna pe putere, şi pentru că nebunii vor totdeauna să aibă câte un staroste, şi-au pus în cap un rege. În fond, însă, regele nu-i altceva decât alesul unei cete care ţine în mână pe cei mulţi şi toate bogăţiile.

Acuma, dacă-i bal, bal să fie. Din momentul ce ştiu că nătăfleţii ăştia au nevoie de mine — că altfel s-ar lua a doua zi de chică între ei — eu mi-aş plăti odată luxul să-mi bat joc de sufletul lor; dar ştii, frumos, fără perdea, să le placă şi lor!

Pe mine mă bate gândul că gândeşti tot ca mine. Dacă e aşa, nu pricep de unde-ţi vine încăpăţânarea asta de catâr, ca să ţii musai să fii rege pe viaţă... La urma urmei, ai făcut destule parale, încât ai putea pleca pe aici încolo, ca să petreci unde ţi-ar fi lumea mai dragă. Ce zor să faci păpuşerii, să te faci de râs, să te admire copiii şi să laşi să te ocărăsc eu cum îmi place!

Nu te-ai mai săturat de paradă, de tunuri, de jandarmi şi de deputaţi? Adică, serios vorbind, ţii mult să te aplaude Popovici-Răcăciuni, Dobrescu-Chitanţă şi Take Ionescu? Tii mult să ai un balamuc întreg în cap?

Nu eşti om serios, vere Carol!

Am văzut mulţi nebuni şi mulţi pasionaţi în lumea asta. Unul s-a împuşcat pentru o actriţă, altul a înnebunit căutând să afle patratul cercului, un al treilea s-a spânzurat pentru că n-a reuşit la examen... Cum îţi spun, am văzut tot soiul de nebuni. Dar, ca om teafăr şi cu parale fiind, să-ţi faci capul calendar de bunăvoie şi să discuţi politică înaltă cu Catargiu numai tu eşti în stare.

Ce-ţi folosesc toate astea, poţi să-mi spui?

Reclama? Dar cu banii pe care îi ai ţi-ai putea face o reclamă straşnică, fără să recurgi la maimuţării proaste ca alea de ieri...

Fugi de-acolo, că nu te mai înţeleg; parol, nu te-nţeleg!

Nu vezi că, la urma urmei, vă trageţi pe sfoară unii pe alţii? Parcă ăia care te-au aplaudat ieri te iau în serios; ori tu pă ei?

Moft!

Îţi spun eu: mai bine apucă-te de alt negoţ şi nu umbla cu spanacuri regale, că s-au deocheat!

Crede-mă pe mine, că eu nu-ţi vreau răul!

TE-AR MAI PUTEA INTERESA