| Editura Global Info / Literatură |
Anton Bacalbaşa
Spanachidi
Copilăria, trecutul, prezentul, viaţa şi operele sale
Primim nenumărate scrisori prin care suntem rugaţi, conjuraţi şi imprecaţi să ne lămurim, să fim categorici şi să explicăm ce este Spanachidi şi spanachidismul, pe care mulţi îl iau ca o imaginaţie a noastră şi nu ca ceva real.
Ei bine, ne vom explica.
Spanachidi, doamnelor şi domnilor, nu este un om, ci un tip. Nimeni nu ştie de unde a ieşit, deşi fiecare ştie unde ar vrea să-l vâre. Din Iaşi sau din Corint, din Galia ori din Golia — Spanachidi poartă trăsături caracteristice.
El apare răpănos, pârlit, bocciu, umil, dar printr-o mira¬culoasă putere de rezistenţă ajunge să se strecoare oriunde, de preferinţă în partidele unde talentele sunt mult apreciate şi mai ales mult căutate.
O dată ajuns, Spanachidi pune pe cap pălărie-naltă şi-şi umflă nările. Acesta este momentul când larva spanachidoferă se încarnează şi se încanaliază într-o adevărată vieţuitoare.
Redactor la vreo gazetă, Spanachidi profită de biletul de liberă intrare pentru a-şi expune nările şi pălăria — armele-i de luptă — în toate localurile publice.
Opinii politice n-are; totuşi, pentru că neam de neamul lui nu-i român, el e un Rrrrromânist de calitatea-ntâi. Atunci, să vă feriţi, domnilor socialişti! Din pana lui curg valuri de spanac patriotic: socialiştii sunt vânduţi, [ ... ] ei n-au nimic sfânt, ei nu respectă nimic, ei murdăresc totul... până şi nările lui Spanachidi!
Convins de rolul mare pe care e chemat să-l joace în „ţara noastră", Spanachidi scrie broşuri, care fac mult zgomot când le întrebuinţezi: ce fâşiitoare hârtie!
Şcoala pe care o face Spanachidi se numeşte spanachidism. Ea are mulţi aderenţi, pentru că e greu de intrat în ea, şi trebuie să ai o adevărată vocaţiune, să fii spanachidist din naştere, pentru ca să poţi izbuti să te înscrii într-însa.
Că Spanachidi are talent, asta nu mai încape îndoială; dovadă că el se cazează repede, precum zice şi franţuzul:
Un spanaque trouve toujours
Un plus spanaque qui l'admire!
Şi acum, Spanachidi al sufletului meu, vino de-mi mulţu¬meşte că te-am explicat, că te-am făcut cunoscut acestei lumi de ingraţi, care te nesocoteşte!
Iar voi toţi, amici şi emuli ai veritabilului Spanachidi, strigaţi cât puteţi: Spanac suntem, Spanac să murim, Spanac să mâncăm!
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
