Editura Global Info / Literatură

Anton Bacalbaşa

Țara fericită!

Caracteristica veacului în care trăim este că pretutindeni, în toate colţurile lumii, se agită chestiunile de viaţă şi de moarte pentru clasele apăsate. Ca-n ajunul unui 1789, mai formidabil şi mai măreţ decât al veacului trecut, popoarele se frământă în dureri şi-n lupte fără preget, şi din aceste frământări, din luptele acestea, din zgomotul, din înfierbinţeala, din fierberea veacului nostru va trebui să se nască pruncul visat, societatea viitoare. Una câte una se mătură dărâmăturile clădirii de azi, a cărei tencuială cade încetul cu încetul sub ciocanul nemilos al vremii nouă...

Acum o jumătate de veac, Chateaubriand, credincios prejudecăţilor epocii şi cuprins de deznădejdea evlaviosului în faţa şuvoiului vrăşmaş ce se urcă ameninţător, scria: „Europa merge spre democraţie... De la David şi până în vremile noastre, regii au fost chemaţi, naţiunile parcă sunt chemate la rândul lor... Societatea veche piere cu politica din care a ieşit... Era popoarelor a venit"...

De atunci şi până acum curentul a crescut, curentul se urcă mereu, ca marea. Popoarele, sătule de apăsarea claselor îmbogăţite din munca robilor, conştiente de chemarea şi de drepturile lor pe lume, îşi strâng rândurile tot mai tare, şi tot mai tare duc lupta.

Europa întreagă e zguduită de mişcarea aceasta. Ca freamătul unei păduri uriaşe, ca valurile spumoase ale unei mări tulburate răsună miile de glasuri, deşteptate la viaţă şi de viaţă doritoare...

Şi, cu toate astea, ca nişte sălbatici de prin ţinuturi necălcate de picior de om civilizat, oamenii politici din ţara lui Mihai Viteazul n-aud murmurul surd al vremii. Şi pe când Europa-ntreagă îşi aţinteşte urechea şi mintea buimăcită la zgomotul valurilor ce se apropie, mai ameninţătoare ca pădurea de la Birnam, iscusiţii noştri politiciani îşi văd în pace de bucătăria lor politică, ei toacă în tihnă carnea electorală pentru gustosul şi neasemănatul caltaboş bugetar. E o frenezie adâncă, un extaz uimitor în toată ceata, căci masa se va întinde în curând, bugetul cere să fie mâncat, şi e dulce bugetul!...

Că ţăranul moare de foame, că muncitorul rămâne fără lucru, că toată clasa celor apăsaţi cere dreptul la viaţă, toate astea nu îngrijesc pe iscusiţii noştri politician. Nu e mai important pentru ei că Pache s-a unit cu Sturza, că Lahovary e-n farmecul beţiei de dragoste cu Carp, că Lascăr Catargiu n-are mai duios prieten decât pe cioclu-i de odinioară? lată destulă materie pentru agitat ţara, iată marile revendicări în jurul cărora poporul va trebui să facă zid de apărare, iată pentru ce poporul umilit şi sărăcit va trebui să-şi arunce volnic spinarea sub ciomagul Ulmenilor, să-şi plece fruntea sub blagoslovirea lui Popa-Tache!... „Te admir, progenitură de origine romană!"

TE-AR MAI PUTEA INTERESA