| Editura Global Info / Literatură |
Anton Bacalbaşa
Tot regele, sireacul!
Motto: De la rege vine toate îngrijirile ce se iau pentru bunul trai al soldatului. El se sileşte a îmbunătăţi soarta noastră răsplătind pe cei buni şi dând, în caz de infirmităţi, mijloace de vieţuire prin legile ocrotitoare ce a întocmit!!
(Catechismul soldatului, de colonel I. Năsturel şi maior N. Băicoianu.)
Poftim! Şi oamenii îşi mai bat capul să stabilească rolul regelui într-un stat constituţional! Iacătă că s-au găsit doi crai de la Răsărit, crai cu galoane şi cu săbii, şi au descurcat toată daravera asta, scurt şi coprinzător. Ei, domnule! Mare lucru e să fie cineva geniu!
N-are nevoie nici să citească studii constituţionale, nici măcar să ştie două buchii de gramatică, şi descurcă chestiile cele mai grele. Pac! o dată cu sabia şi ecce descurcătura!
Aşadar şi prin urmare, de la rege vine toate îngrijirile, toate îmbunătăţirile şi toate legile ce se fac pentru soldaţi. Exemple:
Când Zadic intră-n casa lui Cojocaru ca să-i îmbunătăţească nevasta, era la mijloc ochiul regelui... Bine că atunci când Cojocaru a dat cu băţul n-a spart ochiul maiestăţii-sale! Rămânea bietul vodă chior!...
Când maiorul Baldovici cere căprarului Ovici să-i trimită pe soră-sa ca s-o îngrijească, tot regele şi-a băgat augusta-i coadă!
Când căpitanul Ghelţ ucide pe un căprar cu sabia, cât de colo se vede voinţa m.-sale, care nu vrea să piardă nici o ocazie de a face legi protectoare!
Când cutare torturează pe ţărani la Bordeni, gândiţi c-o face de capul lui? Aş! M.-s. regele şi-a vârât coada-i regală pentru ca să aiba ocazia de a da ţăranilor torturaţi „mijloace de vieţuire pentru infirmităţi"!
Apoi aşa rege mai rar, nene! Dacă un soldat ia ghionţi în fălci, dacă altul dezertează de mare fericire, dacă al treilea se-mpuşcă, dacă trăim ori dacă murim, dacă ne naştem ori dacă botezăm, cauza nu-i decât coada protectoare şi îngrijitoare a marelui căpitan. Fericită şi blagoslovită coadă! Aşa coadă aş vrea şi eu! E mai bună decât tichia lui Aghiulă ori decât inelul fermecat.
Numai de un lucru sunt eu nedomirit: dacă tot ce se vede în blagoslovita asta de ţară este opera cozii încoronate, atunci la ce mai slujeşte Camera şi la ce mi-i bun Senatul? Mincinoşii spuneau pân-acuma că toate legile se fac de către Cameră şi Senat. Când colo, iată că adevărul a ieşit la maidan şi că s-a descoperit adevăratul autor! Artrebui atunci suprimată clădirea din Dealul Mitropoliei şi cea de lângă muzeu. Căci dacă nu fac legi, atunci ce fac? Vax? Să le ţinem numai aşa pentru ca Popovici-Răcăciuni să ia diurnă? Foarte mulţumim de pricopseală! Mai bine diurnele tuturor deputaţilor şi tuturor senatorilor le-am da regelui, căci... cine munceşte, ăla trebuie să şi mănânce. Deci, ca om şi ca socialist, fac această propunere.
Atunci o să poată trăi şi bietul rege mai omeneşte. N-o să mai vândă brânză şi n-o să-şi mai întoarcă chipiul pe dos.
Iar domnilor colonel Năsturel şi maior Băicoianu, descoperitorii adevăratului fabricant de legi, propun să li se ridice câte o statuie în faţa palatului regal, pentru ca posteritatea să nu-i uite. Pe statuie ar putea fi săpată inscripţia următoare:
Colonelului I.NĂSTUREL
şi
Maiorului S. BĂICOIANU
Descoperitorii
Adevăratului fabricant de LEGI
PATRIA RECUNOSCĂTOARE!
Dumnezeu să-i pomenească în veacul veacului, că deştepli bărbali au mai fost!!
Şi nu ca să-i laud, dar au fost! Mai daţi-mi unul ca ei, şi fac România Imperiu; dar imperiu, nu glumă! Să facem marţ pe Rusia!...
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
