Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Anton Pann

    Ţermonia unui bătrân

    Un bătrân trecut în zile
    Fiind foarte ţermonos,
    La dame şi la copile
    Era şi mai cu prisos.
    Într-o zi văzând că vine
    O damă a-l cerceta,
    El cu părere de bine
    Vrând ei a se arăta,
    Ieşind să o-ntâmpineze,
    Pe loc de brăţet o ia,
    Chip să o ajutoreze
    Ca să suie scara ea.
    Dama începu să zică:
    – „Lasă, mă rog, n-osteni!
    Că nu sunt vro mititică,
    Poci şi singură veni!"
    El îi răspunse: "– Prea bine,
    Te-aş lăsa, sufletul meu!
    Dar să te ascult nu-mi vine,
    Că mă tem să nu caz eu"

    Mulţi sunt carii ne arată
    Politică de prisos,
    Dar ţermonia cea dată
    Priveşte-n a lor folos.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA