Artur Stavri

De ce sînt trist

Îs trist şi mă tot plîng de lume
Din suflet jalea n-o mai sting —
Şi totuşi văd că n-am anume
De ce să plîng...

Acele lumi din asfinţit
Mi-au fost şi dulci şi liniştite,
Şi-mi pare rău: le-aş fi dorit
Altfel trăite.

Ţin minte: multe-am îndrăgit;
Le văd sfios m-aşteaptă-n prag —
Şi-mi pare rău că n-am găsit
Ce mi-a fost drag.

Vezi, — de ce-s trist nu ştiu anume;
Simt doar că jalea mi-i ursită —
Şi-i fără leac: aştept o lume
Altfel trăită.

Nu pot netihna să-mi alin
Că nu mă plîng de cîte ştiu:
Plîng alte lumi — şi nu mai vin...
Şi-i prea târziu.