Editura Global Info / Literatură

Artur Stavri

Pe-acelaş drum

Către-asfinţit, de-o vreme, pe-aceleaşi căi mă-ndrum:
Rămîne-n urmă satul albit în nori de fum,
Rămîn cernite-n umbră şi-n somnul dulcei linişti
Imaşuri ruginite şi pete largi de mirişti.
Trec lunca de răchită, las drumul — şi m-abat
Pe sub umbrar de ramuri în codru-ntunecat.
Cu cît mă urc lumina prin crengi mai viu încape:
Pe vîrfu-nalt cît soare-i... Simt cerul că-i aproape; —
Un pas — şi-s în poiană; pădurea se prăvale
Maă neagră, tot mai neagră, cărbune-i păn' devale —

Şi cît ţi-i luminişul fineţe, flori uscate...
Mesteacăni albi, cu ramuri subţiri în jos lăsate
Păn' la pămînt atîrnă mlădiţi în plete sure —
Şi-n stejerişul negru să par aduşi de-aiure....

Te miri cum pot de-o vreme mereu aceleaşi locuri
Să le petrec cu ochii, — să văd aceleaşi jocuri
De umbră şi lumină, — aceiaşi luncă-n floare
Ce parcă stă să ardă în asfinţit de soare,
Şi tot acelaş codru aprins pe coama zarei, —
Mereu tot şesul neted în fumul depărtarei?

Vezi, nu ştiu cum îs alţii, — dar un apus de soare,
Un colţ uitat de-o-parte în umbră şi răcoare,
Acelaş cer aproape, — aceleaşi şesuri line,
Tot alte înţelesuri îmbracă pentru mine.
Că după cum mi-i lumea, — cînd tristă, cînd senină —,
Priveliştea se vede în umbră ori lumină.
Nu-i caut adevărul, — de-i vis, ori întrupare —,
Ci o răsfrîng în sufIet şi-i astfel cum îmi pare.
— Să nu te miri de-aceia că-mi plac aceleaşi locuri
Să le petrec cu ochii: în toate-acele jocuri
De umbră şi lumină, în codri, lumi albastre.

Ard gînduri, arde-o parte din sufletele noastre.
— Ca să trăeşti în toate: fă-ţi inima bogată
Spre tot ce te-nconjoară cu dragoste să bată:
Mai limpede-i seninul în inima senină, —-
Lumi nouă, idealuri, îţi ies mai în lumină;
De vrei să-ţi saturi văzul ca vultur să te-nalţi —
Şi sufletul ţi-l umple de vieaţa celorlalţi.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA