Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Sănătate / Minerale

    Ce afecteaza asimilarea calciului?

    In contextul prezentului articol, asimilarea calciului se refera la absorbtia calciului din tractul digestiv in sistemul circulator al organismului.


    Factorii care afecteaza acest proces sunt: cantitatea de calciu si de vitamina D din organism, varsta, sarcina si substantele vegetale prezente in dieta. Un alt factor este cantitatea de calciu consumata la o singura masa (absorbtia scade pe masura ce cantitatea de calciu consumata la o masa creste).

    Varsta:
    Absorbtia neta de calciu poate fi de pana la 60% la bebelusi si la copiii mici, cand organismul are mai multa nevoie de calciu pentru formarea oaselor. Ulterior, pe masura avansarii in varsta, absorbtia descreste treptat, pana la 15-20% (la adulti) si chiar mai putin. Din aceasta cauza, doza zilnica recomandata este mai ridicata pentru adultii peste 51 de ani.

    Vitamina D:
    Vitamina D favorizeaza asimilarea calciului. Organismul obtine vitamina D din alimentatie, si o poate sintetiza singur prin expunerea pielii la soare. De aceea, alimentatia bogata in vitamina D si expunerea la soare sunt esentiale pentru sanatatea oaselor.

    Sarcina:
    Doza zilnica recomandata pentru femeile insarcinate este aceeasi ca si pentru cele care nu sunt insarcinate, deoarece absorbtia intestinala a calciului creste pe perioada sarcinii.

    Substante de origine vegetala:
    Acidul oxalic si acidul fitic, prezente in mod natural in anumite plante, pot forma compusi impreuna cu calciul, compusi care se elimina, impiedicand absorbtia acestuia in organism. Aceste substante afecteaza absorbtia calciului din planta propriu-zisa, nu si calciul din alte alimente consumate simultan.
    Intre alimentele bogate in acid oxalic se numara spanacul, cartofii dulci si fasolea, iar alimentele bogate in acid fitic includ painea integrala, fasolea, semintele, nucile, alunele, cerealele si soia.

    Desi soia este bogata in acid fitic, totusi calciul din soia este absorbit partial de organism. Fibrele alimentare, mai ales cele continute in tarata de grau, pot de asemenea sa reduca absorbtia calciului, datorita continutului de fitati. Totusi, efectul fibrelor asupra absorbtiei calciului poate fi un motiv de ingrijorare mai ales pentru persoanele cu un aport redus de calciu, deoarece consumul uzual de fibre alimentare este mult mai redus decat nivelul necesar pentru a afecta absorbtia calciului.

    Excretia calciului

    Excretia calciului se refera la cantitatea de calciu eliminata de organism prin urina, fecale si transpiratie. Excretia calciului poate fi afectata de multi factori, printre care continutul de sare, proteine, cofeina si potasiu din alimentatie.

    Sarea si proteinele:
    De regula, aportul crescut de sare si proteine conduce la cresterea excretiei calciului. Totusi, daca un produs alimentar bogat in sare si proteine contine si calciu, acesta poate ajuta la contracararea pierderii de calciu.

    Potasiul:
    Cresterea aportului zilnic de potasiu (de exemplu prin consumul a 7-8 portii de fructe si legume pe zi), in prezenta unei diete bogate in sare, poate ajuta la scaderea excretiei de calciu, mai ales la femeile post menopauza.

    Cofeina:
    Cofeina poate creste temporar excretia calciului si poate micsora putin absorbtia acestuia, efecte care pot fi combatute printr-o usoara crestere a consumului de alimente bogate in calciu.
    O ceasca de cafea produce o pierdere de 2-3 mg de calciu, care pot fi acoperite prin comsumul unei linguri de lapte.
    Conform studiilor, la femeile tinere care au un aport adecvat de calciu, consumul moderat de cofeina (1 ceasca de cafea, sau 2 cesti de ceai pe zi) nu are un efect semnificativ (sau uneori nici un efect) asupra sanatatii oaselor.

    Alti factori:

    Fosforul:
    Efectul fosforului din alimente asupra calciului este minim. Unii cercetatori afirma ca efectul negativ al consumului de alimente bogate in fosfati, cum sunt de exemplu bauturile racoritoare carbogazoase, este de fapt datorat inlocuirii laptelui din alimentatiei, si nu nivelului de fosfati in sine.

    Alcoolul:
    Alcoolul poate reduce absorbtia intestinala a calciului. De asemenea, el poate inhiba enzimele din ficat care ajuta la conversia vitaminei D in forma activa a acesteia, ceea ce reduce absorbtia calciului. Totusi, deocamdata nu se cunoaste cantitatea de alcool necesara pentru a afecta absorbtia calciului. Studiile actuale furnizeaza rezultate contradictorii in legatura cu efectul pozitiv sau negativ al consumului moderat de alcool asupra sanatatii oaselor.


    Sursa: Institutul National de Sanatate al SUA, Oficiul pentru Suplimente Nutritive




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA

    Daca o persoana nu consuma suficient calciu sau daca acesta este eliminat intr-un ritm prea rapid, organismul va retrage calciu din oase pentru a mentine constanta concentratia din sange, cu posibilitatea aparitiei osteoporozei sau a altor efecte ale unui aport cronic insuficient de calciu.
    Oasele sunt tesuturi vii si din aceasta cauza se modifica pe toata durata vietii. In timpul copilariei si adolescentei, oasele cresc in dimensiuni si in greutate. Ele continua sa creasca in greutate pana in jurul varstei de 30 de ani, cand se atinge masa osoasa maxima.
    Necesarul zilnic de minerale (acolo unde sunt date), indicaţii şi contraindicaţii conform literaturii de specialitate.
    Legatura dintre cantitatea de calciu din dieta zilnica si riscul de cancer la colon nu a fost inca stabilita in mod definitiv, desi s-au facut mai multe studii in acest sens. Problema deriva din faptul ca cercetari diferite privind rolul calciului in prevenirea cancerului de colon au dat rezultate diferite.
    Calciul este mineralul prezent in cantitatea cea mai mare in corpul uman. El este necesar pentru contractia musculara, functionarea vaselor de sange, secretia hormonilor si enzimelor, precum si in transmiterea semnalelor prin sistemul nervos.
    Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Wisconsin-Madison au descoperit că un deficit de zinc poate contribui la boli precum Alzheimer şi Parkinson, boli care au fost legate de proteine defecte ce se grupează împreună în creier.