| Editura Global Info / Filozofie și religie |
Bazele buddhismului
Suferința
În ciuda limitărilor limbajului, Buddha a reușit să transmită o învățătură care țintește chiar în centrul celei mai mari probleme a omului: suferința și abolirea ei. În Învățătura sa, el a respins deliberat orice întrebare străină realizării acestui țel.
Dacă suferința omenirii apare tuturor cu o intensitate mai mare sau mai mică, suferința interioară, a fiecărui om, nu este vizibilă decât pentru cei foarte evoluați spiritual.
Buddha a spus:
“Dificil este să tragi săgeată după săgeată prin gaura cheii, de la mare distanță, și să nu ratezi măcar o dată ținta. Și mai dificil este să nimerești cu vârful unui fir de păr despicat într-o sută, un alt fir la fel de subțire. Dar mult mai dificil este să pătrunzi faptul că există suferință. Toate scopurile pământești nu au decât un sfârșit inevitabil: suferința. Acumulările sfârșesc în risipire, construcțiile în ruină, întâlnirile în despărțire, nașterile în moarte. Corpul este plin de suferință, senzațiile și percepțiile sunt pline de suferință, activitățile sunt pline de suferință. “
Cele patru nobile adevăruri
După Iluminare, Buddha a explicat esența Doctrinei sale în Parcul Gazelelor din Benares:
Ascultați bine, o discipoli! Starea fără de moarte a fost găsită; urmând aceste precepte, în scurt timp, chiar în această viață, veți realiza Nemurirea și în ea veți rămâne.
1. Care este deci Marele Adevăr despre Rău?
Nașterea este răul, declinul este răul, boala este răul, moartea este răul. A fi separat de ceea ce-ți este drag e suferință. A avea ceea ce nu dorești este suferință. Deci, orice contact cu oricare dintre Cele Cinci Skandha1 implică suferință.
2. Care este deci Marele Adevăr despre originea Răului?
Dorința însoțită de plăcere și activitate este cea care conduce la re-naștere; căutarea plăcerii când într-un loc, când într-altul; dorința pentru noi experiențe, dorința de perpetuare, dorința de extincție.
3. Care este deci Marele Adevăr despre încetarea Răului?
Este încetarea totală a acestei dorințe, depărtarea de ea, renunțarea la ea, eliberarea de ea, non-atașamentul față de ea.
4. Care este deci Marele Adevăr despre căile care conduc la încetarea Răului?
Este Nobila Cale Octuplă:
- Vedere corectă.
- Vorbire corectă.
- Acțiune corectă.
- Mod de viață corect.
- Efort corect.
- Voință corectă.
- Atenție corectă.
- Meditație corectă.
Eul și cele cinci Skandha
La primul dintre Cele Patru Nobile Adevăruri, Buddha a spus: “Orice contact cu oricare dintre cele cinci componente ale eului, skandha, implică suferința.“
Iluzia eului este o creație, a unirii componentelor sale. Nu are nimic de-a face cu Realizarea Adevărului. Omul și lumea sunt iluzii pe care numai ignoranța ne face să le considerăm reale. De fapt, eul și fenomenele care ne apar ca realitate nu sunt decât un vis, o iluzie, o oglindire, un miraj, așa cum este scris în Sūtra Diamantului.
Orice identificare cu componentele eului este un semn de ignoranță. Jocul unor astfel de combinări împiedică omul să realizeze vacuitatea propriei sale naturi fundamental pure. Iluminarea este fructul transcenderii contactelor iluzorii ale Celor Cinci Skandha.
Cele cinci componente ale eului (skandha) sunt:
1. Forma, sau materialitatea, ce cuprinde toate elementele: pământ, apă, foc, aer, ca și toate formele emanând din ele, deci orice fenomen fizic.
2. Senzațiile și percepțiile simțurilor.
3. Concepțiile și toate noțiunile care formează intelectul conștient.
4. Tendințele sau potențialitățile mentalului, gândurile, creațiile imaginației.
5. Conștiința - cunoaștere, discriminarea și faptul de a fi conștient de ceva.
Eul
În buddhism, Iluminarea înseamnă realizarea vacuității eului. Acest Eu pe care omul speră să îl salveze, să îl unească cu divinitățile, sau să îl facă să se desfete în regiunile paradisiace, a dispărut, prin clarificări succesive, din buddhism. Buddha s-a străduit să arate omului necesitatea de a fi propriul său artizan în a găsi starea fără suferință, starea în care eul nu mai există:
“Ceea ce văd apărând și dispărând și care, datorită caracterului său trecător, îmi aduce suferința, nu poate fi eul meu.
Or, corpul meu, în ansamblul său, apare și dispare fără încetare și, datorită caracterului său trecător, îmi aduce suferința. Deci nu corpul este eul meu.
Or, văd tot ceea ce se poate cunoaște în mine și în afara mea, apărând și dispărând, și, datorită caracterului lor trecător, îmi aduce suferința. Deci nimic din ceea ce poate fi cunoscut nu este eul meu. “
Moartea nu este decât sfârșitul unei iluzii, iar nemurirea eului nu este decât o iluzie suplimentară, care ne provoacă suferința.
Dar oare vrea aceasta să spună că moartea este sfârșitul suferințelor și neantul? Căci o astfel de afirmație este ceea ce găsim în majoritatea, enciclopediilor despre buddhism. Cu toate acestea, un astfel de lucru este o gravă eroare. Buddhismul nu este nihilist.
După Iluminare, în prima sa predică de la Benares, Buddha spunea:
“Abandonând eul veți realiza Starea fără Suferință, veți realiza Nemurirea și veți rămâne în ea.“
Cele douăsprezece Înlănțuiri
Ceea ce buddhiștii numesc karma este înlănțuirea cauzelor și efectelor care poate fi descrisă ca succesiune a douăsprezece legături. Abolindu-le, cel ce meditează atinge Iluminarea.
Această lege acționează în întreg universul, și, cât timp karma există, nașterea este fructul ei, iar durerea, consecința. Pentru a aboli suferința, Buddha a urcat până la originile ei, parcurgând apoi drumul invers și arătând Calea Eliberării.
Inlăturarea Ignoranței
Întreaga doctrină a lui Buddha, în realizarea ei practică, se leagă de problema înlăturării ignoranței. Prin Nobila Cale Octuplă, Buddha propune o metodă precisă de realizare:
Vedere corectă - Vorbire corectă - Acțiune corectă - Mod de viață corect - Efort corect - Voință corectă - Atenție corectă - Meditație corectă.
Vedere și vorbire corecte
A vedea corect înseamnă a înțelege Cele Patru Nobile Adevăruri enunțate de Buddha. Dar Buddha a evitat întotdeauna să definească discipolilor săi vederile pe care le considera ca “juste” căci ele înglobau totalitatea Doctrinei sale, ca și transcenderea conceptelor dualiste.
Vederile juste se raportează la prima parte a Doctrinei, care aparține lumii formei prin chiar formularea sa. Cealaltă parte depășește toate conceptele și nu poate face obiectul nici unei vederi.
Este foarte important să subliniem în legătură cu aceasta că Buddha n-a căutat niciodată o adeziune bazată pe credință în Doctrina sa. Din contră, el a subliniat întotdeauna că o aderare la Doctrină nu poate fi fundată decât pe realizarea Învățăturii sale. Vederile juste nu privesc deci o credință, ci o transformare totală a ființei, în profunzimile sale.
Cuvântul corect este abținerea de la cuvânt de fiecare dată când scopul căutat nu este înalt. În "Dhyāna pentru începători", un comentariu despre cuvântul corect spune că:
“Trebuie să ne amintim că, vorbind, trezim senzații bune sau rele, care irită sau tulbură. Trebuie, în plus, să ne amintim că "personalitatea" care vorbește n-are nici o aparență vizibilă și că ea este la fel de zadarnică cum sunt toate procesele care depind de actul vorbirii. “
Acțiune și mod de viață corecte
Acțiunea corectă este abținerea de la orice acțiune care nu este întreprinsă într-un scop înalt. Ca și la cuvânt, este esențial să realizăm, în acțiune, vacuitatea principiului care acționează și a acțiunii.
Prin mod de viață corect, trebuie înțeles un fel de a trăi care să fie în acord cu căutarea spirituală și care să nu aducă prejudicii nimănui.
Efort și voință corecte
Efortul și voința corectă constau din cea mai fermă hotărâre de a atinge Starea fără Suferință.
Există, după Scripturi, patru feluri de eforturi:
• EFORTUL DE A EVITA. A te strădui ca ideile nesănătoase sau false pe care nu le-ai avut niciodată să nu intre în mental. A evita să comiți actele rele pe care încă nu le-ai comis.
• EFORTUL DE A DOMINA. A te strădui să anihilezi tendințele nefaste pe care le simți în tine. A nu le lăsa să prindă rădăcini. A combate lăcomia, mânia, invidia; a le învinge și a le respinge. Există cinci moduri de a te debarasa de gândurile nefaste: a înlocui gândurile rele cu cele bune; a nu le acorda nici o atenție; a analiza; a descoperi elementele care le constituie și a descoperi cauzele care le-au generat.
• EFORTUL DE A DOBÂNDI. Străduința de a face să răsară în tine toate tendințele înalte pe care încă nu le ai. Dobândirea calităților necesare pentru a ajunge la Cunoaștere, adică: atenție, putere de discriminare, energie, interes; liniște, concentrarea și egalitatea de spirit.
• EFORTUL DE A MENȚINE. Străduința de a păstra tendințele înalte pe care le ai, de a nu le lăsa să slăbească, de a te strădui să se dezvolte și să ajungă la perfecțiune.
Atenție corectă
Atenția este una dintre fazele cele mai importante în realizarea marilor progrese spirituale. Buddha, în Învățăturile sale, a insistat mult asupra binefacerilor atenției, care este poarta de acces spre meditație. Ea este pregătirea, baza, și fără ea nici o practică contemplativă nu poate da rod.
Pornind de la ea au fost elaborate numeroase tehnici care constau în observarea și stăpânirea a tot ceea ce se petrece în noi, atât pe plan fizic, cât și pe plan mental.
Ele constau deopotrivă în a discerne ceea ce ne înconjoară și a pătrunde semnificația profundă a mișcărilor și a lucrurilor. Acest efort de observare și de cunoaștere se împarte în patru părți:
• Observarea corpului.
• Observare senzațiilor.
• Observarea gândurilor.
• Observarea fenomenelor interne și a efortului spiritului.
Vom examina în detaliu acest efort în capitolul consacrat tehnicilor Hīnayāna.
Meditație corectă
Meditația corectă, dhyāna în sanskrită, jhāna în pāli, cuvânt care se traduce și prin “concentrare”, este ultima treaptă a Nobilei Căi Octuple. Prin ea buddhistul atinge Starea fără Moarte, Iluminarea, Nirvāṇa. Cel ce meditează, după ce și-a disciplinat corpul și mintea prin atenție, obține Eliberarea ultimă prin practicarea meditației.
Meditația permite experimentarea și realizarea vacuității eului (a egoului) și a vacuității fenomenelor printr-o succesiune de clarificări care dizolvă lumea fenomenelor.
Orice dualitate, orice concept, sunt atunci suprimate, discipolul scăldându-se în Starea Pură, eliberat de orice plăsmuire. Nu este prizonierul nici al ființei, nici al neființei. Acesta este rezultatul Învățăturii lui Buddha. Este ceea ce el însuși a numit Nirvāṇa.
Nirvāṇa
“Există, o ucenici, un tărâm unde nu este nici pământ, nici apă, nici foc, nici vânt, nici domeniu al infinității spațiului, nici domeniu al infinității conștiinței, nici domeniu al neantului, nici domeniu al absenței neantului, nici domeniu al percepției, nici domeniu al absenței percepției, nici această lume, nici altă lume, nici Soare, nici Lună. Acest tărâm care nu poate fi descris este sfârșitul durerii.“
Note
1. A se vedea paragraful următor.
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
