| Editura Global Info / Biografii |
Biografie
Alexandru Odobescu
1834 — La 23 iunie se naste la Bucuresti Alexandru I. Odobescu.
Tatal este Ioan Odobescu, unul dintre initiatorii si organizatorii armatei nationale romane infiintata la 1830, generalul de la 1848 care s-a impotrivit miscarii revolutionare.
Mama este Ecaterinei Caracas, fiica doctorului in medicina Constantin Caracas.
Alexandru este al doilea copil al lor.
Educatia si-a inceput-o in casa parinteasca, fiind elevul institutorului Barzotescu.
1844 — Alexandru Odobescu devine elev al Colegiului „Sf. Sava" din Bucuresti, reusind excelent la examen in fata lui Petrache Poenaru, urmasul lui Gheorghe Lazar.
Din aceasta perioada dateaza prima sa incercare literara: Mihai Viteazul, infatisare dramatica in trei parti.
1850 — In noiembrie Alexandru Odobescu pleaca la Paris, la College de France, pentru continuarea studiilor si devine elevul lui Alfred Dumesnil, ginerele lui Jules Michelet.
1851 — La 14 februarie infiinteaza cu alti colegi romani, "Junimea Romaneasca", societate politica si culturala a studentilor romani din Franta.
La 17 martie Odobescu prezinta, la Paris, in cadrul Cercului romanilor, conferinta Viitorul artelor in Romania.
In primul numar al revistei "Junimea romana", ce apare la Paris, publica, nesemnat, articolul Muncitorul roman. Face parte din comitetul de redactie al acestei publicatii.
1852 — IIn ianuarie apare "Calendarul popular...", editat de C.A. Rosetti si Winterhalder, in paginile caruia va publica, fara semnatura, fragmentul istoric Fecioara din Orleans.
Odobescu studiaza arheologia si literatura greaca si latina.
Traduce treisprezece poezii ale lui Horatiu, primul cant al Iliadei, primul cant al Odiseei si primul cant al Georgicelor lui Virgiliu.
Scrie poema Oda Romaniei, pe care o va publica mai tarziu.
Pe 3 august il insoteste pe tatal sau intr-un voiaj de o saptamana la Londra.
1853 — La 13 decembrie Odobescu isi sustine bacalaureatul in litere.
Se inscrie apoi la Facultatea de Litere de la Sorbona, pe care nu o termina, neprezentandu-se la examenul de licenta.
1854 — In octombrie este in drum spre tara si se opreste la Köln, apoi la Dresda, Praga, trece prin Pesta si, pe Dunare, cu vaporul ajunge la Giurgiu, de unde se indreapta spre Bucuresti cu birja.
1855 — Publica poezia Oda Romaniei, in paginile revistei "Romania literara", ce aparea la Iasi.
In septembrie tot in "Romania literara", publica studiul Despre satira latina, o demonstratie de eruditie putin obisnuita in presa noastra literara la acea ora.
Publica, in paginile "Romaniei literare", poezia Intoarcerea in tara pe Dunare.
Iincepe cariera de functionar public. Este numit sef de masa la Postelnicie, apoi procuror la Curtea de apel din Bucuresti si functionar la Ministerul cultelor.
1856 — In ianuarie pleaca prin Craiova la Turnu Severin, insotit de maiorul Racovita.
1857 — Este numit la Secretariatul de stat, sef al biroului francez, avandu-l ca subordonat, printre altii, si pe Grigore Alexandrescu.
In aprilie impreuna cu C. Cornescu face o excursie la Campulung, Pitesti, Curtea-de-Arges.
Pe 11 august moare tatal sau, Ioan Odobescu.
In octombrie, revista "Romanul" publica in foileton nuvela istorica Mihnea-Voda cel Rau.
Nuvela apare si in volumul Scene istorice din cronicile Tarii Romanesti - Mihnea-Voda cel rau (1508-1510).
1858 — Pe 14 august Alexandru Odobescu se casatoreste cu Alexandra (Sasa) Prejbeanu, fiica naturala a Ruxandrei Baleanu si a contelui rus Pavel Kiseleff, nepoata, in linie materna, a printilor rusi Bagration. Dupa cateva zile, pleaca in voiaj de nunta la Dresda, Berlin, Paris.
1859 — La 12 februarie este numit procuror la sectia a II-a a Curtii de Apel.
in iunie trece la sectia I-a.
1860 — In martie incepe publicarea nuvelei istorice Doamna Chiajna in "Revista Carpatilor", condusa de poetul G. Sion.
In acelasi an nuvela apare si in volumul: Scene istorice din cronicile romanesti: Mihea Voda cel Rau; Doamna Chiajna.
Pe 25 mai este numit membru al Comisiei documentare.
La 22 septembrie, din insarcinarea lui ministrului cultelor si instructiunii publice, formeaza, impreuna cu A.T. Laurian, I. Maiorescu, I. Brateanu, P. Cernatescu, Florian Aaron si I. Eliade o Comisie de adunare a materialelor pentru formarea unei istorii nationale.
1861 — In aprilie editeaza "Revista romana pentru stiinte, litere si arte", impreuna cu G. Cretzianu, D. Berindey si P. Iatropol.
A publicat studii de folclor despre cantecele Europei rasaritene Cantecele poporane ale Europei rasaritene, mai ales in raport cu tara, istoria si datinile romanilor; Rasunete ale Pindului in Carpati.
1862 — La 1 februarie este numit de catre Alex. Ioan Cuza in functia de director in Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice pentru departamentul Valahiei.
Apare in "Revista romana" Cateva ore la Snagov — un „fals jurnal de calatorie".
In 16, 17 si 18 iulie participa la Brasov la sesiunea „Astrei".
1863 — Pe 26 mai este numit ad-interim Ministru al Cultelor si Instructiunii Publice, in urma demisiei lui Cristian Tell.
Pe 31 iulie este numit in functia de Ministru al Departamentului Cultelor si Instructiunii Publice.
Pe 17 august este desemnat ministru ad-interim, la Ministerul Treburilor Straine.
Pe 12 octombrie demisioneaza din functia de Ministru al Cultelor si Instructiunii Publice.
1864 — La 25 noiembrie, prin decretul nr. 1649 semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Odobescu a fost numit, alaturi de V. A. Urechia, Laurian si Mavros (acesta dinurma presedinte pe viata), membru al Comitetului Arheologic din Romania.
1865 — Pe 26 iulie se naste fata sa, Ioana.
1866 — Face sapaturi arheologice la Pietroasa, judetul Buzau.
1867 — Insotit de fiica si sotia sa, pleaca la Paris pentru a definitiva pavilionul romanesc din cadrul Expozitiei universale. Duce cu sine Tezaurul de la Pietroasa. In drum trece prin Viena si München.
Avand probleme de sanatate, un doctor parizian i-a prescris un tratament antinevralgic cu morfina.
1868 — Dupa o calatorie la Sankt Petersburg scrie, impreuna cu Petre S. Aurelian eseul Notice sur la Roùmanie.
1869 — In august impreuna cu V. A. Urechea, pleaca la Copenhaga unde participa la Congresul international de antropologie si arheologie preistorica. Sustine lucrarea Antichitatile preistorice ale Romaniei.
1870 — In aprilie viziteaza Grecia, impreuna cu prietenul sau C. Cornescu. Dupa o sedere la Constantinopol se indreapta spre Athos.
La 10 septembrie este ales membru al Societatii Academice Romane, la propunerea lui Al. Papiu-Ilarian.
La 1 octombrie fiind in Elvetia cu Sasa, hotaraste sa plece singur in Italia. Dupa ce traverseaza lacul Leman se inscrie pe itinerariul: St.-Maurice, Baveno, Milano, Monza, Bologna, Ravenna, Florenta, Roma, Livorno, Pisa, Venetia, pentru ca, la 26 octombrie, sa ajunga la Viena, de unde cu vaporul se va intoarce acasa.
Odobescu a lansat initiativa intocmirii unui repertoriu arheologic al Romaniei defalcat pe judete. Pentru a strange informatia necesara a redactat un Cestionariu arheologic.
1871 — In iulie initiaza publicarea unor cercetari asupra asezamintelor antice din Romania. Incepe cu Notite despre localitatile insemnate prin ramasite antice in districtul Dorohoi, tiparita mai intai in "Monitorul oficial", apoi preluata de "Trompeta Carpatilor" si "Romanul".
La propunerea sa, sunt alesi membrii onorifici ai Societatii Academice cativa carturari straini.
1872 — Pe 15 mai, in revista "Columna lui Traian", condusa de B.P. Hasdeu, incepe publicarea unei ample bibliografii a scrierilor relative la Dacia.
Tine la Ateneul Roman conferinta Artele din Romania in periodul preistoric.
1873 — Pe 15 februarie publica in revista "Columna lui Traian" pamfletul Fumuri arheologice scornite din lulele preistorice, comentand ironic unele pretinse descoperiri ale lui Cezar Bolliac.
La 9 decembrie devine membru-corespondent al Institutului Arheologic din Roma. I se inmaneaza diploma semnata de savantii Lepsius si Mommsen.
1874 — Preia conducerea Teatrului National din Bucuresti.
Aprilie Face parte, impreuna cu D.A. Sturdza, M. Kogalniceanu, Th. Rosetti si Ioan Slavici, din Comisia pentru publicarea documentelor Hurmuzachi
In iunie apare una dintre cele mai importante lucrari ale sale: Pseudo-cynegeticos.
Critica Dictionarul limbii romane al lui August Treboniu Laurian si Ion C. Massim, considerandu-l de „un latinism exagerat”.
Pe 2 august impreuna cu I.C. Massim, G Sion si I. Caragiani este numit in Comisia pentru examinarea traducerilor din autorii elini.
In octombrie Ministrul Instructiunii, Titu Maiorescu, initiaza la Universitatea din Bucuresti o serie de cursuri speciale, neprevazute pana atunci in programa de invatamant. Il invita pe Al. Odobescu sa sustina cursul de arheologie.
Scoate Regulamentul asupra explorarilor si cumpararilor de obiecte antice, promulgat sub forma unui decret (nr. 736) la 10 aprilie.
1875 — Ii apar basmele Jupan Ranica Vulpoiu si Tigrul pacalit.
1876 — Pe 28 februarie i se confera medalia „Bene merenti".
1877 — Pe 15 septembrie i se acorda premiul „Nasturel" pentru lucrarea recent aparuta, Istoria arheologiei.
Intre17 octombrie 1877 si 22 iunie 1878 Odobescu a tinut 60 de prelegeri dintr-un curs de preistorie.
1878 — Pe 3 martie impreuna cu B. P. Hasdeu, V. A. Urechea si Th. Aman este investit cu Ordinul „Steaua Romaniei" in grad de ofiter.
Pe 3 iulie i se decerneaza ordinul rusesc „Sf. Stanislas".
A tinut in 1878-1879 60 de prelegeri dintr-un curs de antichitati orientale
1879 — Mai 23 Impreuna cu membrii Societatii Academice, Al. Odobescu
ia parte la infiintarea ca institutie de stat a Academiei Romane.
1881 — In octombrie este numit secretar de legatie la Paris.
1883 — Pentru intreaga activitate la legatia din Paris este distins cu gradul de comandor al Ordinului „Steaua Romaniei".
1885 — In martie demisioneaza din diplomatie. Revine la Bucuresti.
1887 — Publica volumul Zece basme mitologice (prelucrate dupa „Tales of Ancient Greece” de G.W. Cox).
1888 —Pleaca la Bologna pentru a participa, din partea Universitatii bucurestene, la sarbatorile universitatii locale.
Ramane la Paris, in urma interventiei lui Maiorescu, care ii obtine o bursa necesara pentru terminarea volumului I din Tezaurul de la Pietroasa.
1889 — Starea proasta a sanatatii il obliga sa se angajeze, pentru a preda lectii de istorie, la Liceul particular „Sf. Gheorghe", condus de Anghel Demetriescu.
In octombrie, cu ocazia sarbatoririi a 25 de ani de la infiintarea Universitatii bucurestene, vorbeste despre Petrache Poenaru.
Apare la Paris Le Trésor de Pétrossa, ampla monografie de arheologie istorica in limba franceza.
1891 — In octombrie devine directorul Scolii Normale Superioare. Publica manuale scolare, printre care si unul de gramatica.
1892 — Devin publice sentimentele sale pentru o alta persoana si incearca sa-i explice sotiei sale aceasta stare critica prin care trece. Pasiunea sa se indreapta spre Hortensia Keminger, profesoara de geografie la o scoala de fete din Bucuresti.
1893 — Are repetate accese de guta. Boala se agraveaza.
1894 — In iulie-august incercand sa-si amelioreze sanatatea, merge, prin Brasov — Cluj — Bistrita, la Sangeorz, unde va petrece zile mai linistite, facand excursii la Ronda si Valea Vinului. Prin Vatra Dornei se intoarce apoi la Bucuresti.
1895 — In ianuarie, aproape complet izolat, se retrage intr-o locuinta din strada Cuza Voda, nr.5, unde cauta sa-si afle linistea, afundandu-se in studii personale.
In noaptea de 5 spre 6 noiembrie, va avea loc prima tentativa de sinucidere.
Pe 10 noiembrie, ajuns la disperare, din cauza bolii, se sinucide printr-o supradoza de morfina.
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
