| Editura Global Info / Biografii |
Biografie
Constantin Negruzzi
1808 — Se naste Constantin (Costache) Negrut, la Trifestii Vechi de langa Iasi.
Tatal, Dinu Negrut, spatar, se trage din razesi.
Mama, Sofia nascuta Hermeziu.
1809 — Se stinge din viata mama sa
1816-1820 — Tatal se ingrijeste de educatia fiului sau, care ia lectii de limba greaca cu dascalul Chiriac si de limba si literatura franceza cu emigrantul politic polon Rankovitz.
1820 — Costache invata romaneste singur, pe o lucrare a lui Petru Maior, dupa cum povesteste in schita Cum am invatat romaneste.
1821 — Din cauza miscarii eteristilor familia Negrut se refugiaza la mosia din Sarauti, tinutul Hotinului.
1822 — Familia Negrut se muta la Chisinau. Aici il cunoaste pe Puskin. Din aceasta perioada sunt primele incercari literare ale scriitorului Zabavile mele din Basarabia.
1823 — Familia Negrut se intoarce la Iasi.
Traduce Mnemon de Voltaire.
1824 — Traduce Prostia Elenei de Marmontel.
1825 — Constantin Negruzzi isi incepe cariera de functionar la Vistierie si devine diac (copist).
1826 — Moare tatal scriitorului, acesta ramanand cu o stare materiala proasta. Este numit caminar.
1829 — Scrie nuvela romantica Zoe.
Este abonat la noua revista, "Albina romaneasca".
1835 — E facut postelnic.
Publica la Iasi traducerea din franceza a melodramei Treizeci ani sau viata unui jucator de carti de V. Ducange si M. Dinaux.
1836 — In gazeta "Muzeul National" se publica Corespondenta intre doi romani, unul din Tara Romaneasca si altul din Moldova, continand schimbul de pareri intre I. Heliade Radulescu si Constantin Negruzzi in problemele limbii romane.
1837 — Publica "anecdotul" Aprodul Purice din epopeea Stefaniada, care s-a pierdut.
Heliade ii publica traduceri din V. Hugo: Maria Tudor si Angelo, tiranul Padovei.
In "Curierul de ambe sexe", Constantin Negruzzi publica: Cum am invatat romaneste, Carjaliul, si Zoe, precum si traducerile Dervisul de Victor Hugo, Impresii de calatorie de Al. Dumas si Salul Negru de Puskin.
La 15 octombrie este ales deputat al judetului Iasi.
In "Alauta romaneasca" apare Scrisoarea I (Primblare), care inaugureaza ciclul Negru pe alb. Scrisori de la un prieten.
In decembrie, in "Albina romaneasca", semneaza articolul de atitudine critica Despre ruinele si ruinarile Moldovei, devenit Scrisoarea a III a (Vandalism).
1838 — E surghiunit la mosia sa pentru scrisoarea Vandalism.
La 8 decembrie este ales secretar al Obstestii Adunari.
1839 — E facut spatar.
La 6 iulie se casatoreste cu Maria Gane. Vor avea cinci copii, Iacob, viitor scriitor si jurnalist, Leon, Nicolae, Gheorghe si Eliza.
Incheie traducerea celor 60 de “melodii irlandeze” ale lui Thomas Moore, dupa o versiune franceza, Les amours des anges et les melodies irlandaises.
Publica in "Albina romaneasca" si "Alauda romaneasca" Scrisoarea II (Reteta), Scrisoarea III (Catacombele Monastirei Neamtului), Riga Poloniei si Printul Moldaviei, Un poet necunoscut, iar in "Curier de ambe sexe" apar scrierile Au mai patit-o si altii, Potopul, La Maria.
1840 — Este ales primar al orasului Iasi.
E numit codirector al Teatrului National din Iasi, alaturi de Mihail Kogalniceanu si Vasile Alecsandri.
In "Dacia literara" publica nuvela istorica Alexandru Lapusneanul, O alergare de cai, Cantece populare ale Moldovei.
Sub pseudonimul Carlu Nervil, publica in "Albina romaneasca" nuvela Provintialul, devenita ulterior Fiziologia provintialului.
1841 — Apare scrisoarea Slavonisme.
Impreuna cu Mihail Kogalniceanu publica 200 relete cercate pentru bucate si alte treburi gospodaresti.
1842 — E ales din nou deputat de Iasi.
Publica, in "Albina romaneasca", Scrisoarea XII, Pacala si Tandala.
1843 — Este numit director (ministru) al Vistieriei.
In "Foaie pentru minte, inima si literatura" publica lucrarea Cantec vechi.
1844 — In revista "Propasirea" sunt publicate 4 scrisori despre limba.
Vede lumina tiparului nuvela Toderica, dupa o nuvela a lui Prosper Mérimée. Din cauza acestei nuvele e din nou surghiunit la mosia sa, iar revista inchisa.
Scoate cartea Vanatorul bun.
In colaborare cu Alecu Donici publica volumul de traduceri Satire si alte poetice compuneri de Printul Abtioh Cantemir.
1845 — Primeste rangul de aga.
Constantin Negruzzi este numit membru al Comisiei insarcinate sa analizeze “mersul scoalelor si pricinilor neprogresului lor”.
Apare nuvela Sobieski si romanii.
Publica traducerea Baladelor lui Victor Hugo.
1846 — Vede la Brasov lumina tiparului lucrarea sa Elemente de dreptul politic despre mai multi autori.
1847 — C. Negruzzi traduce Les femmer savantes de Moliére.
1848 — Ramane departe de miscarea revolutionara a anului. Este numit postelnic si efor al scolilor.
1849 — Publica vodevilul Doi tarani si cinci carlani.
Vede lumina tiparului un fragment din Femeile savante de Moliére in traducerea sa.
1850 — Constantin Negruzzi este numit “Cap” (director) al Departamentului lucrarilor publice.
Devine membru al unei loji masonice din Iasi.
Publica in ziarul Zimbrul un fragment din Femeile savante.
1851 — Revine in fruntea conducerii Vistieriei.
In mai demisioneaza din functia de la Departamentul lucrarilor publice.
Ii apar piesele Carantina si Muza de la Burdujani.
1852 — Publica Scrisoarea XXVIII, Pelerinagiu la Targul Ocnei.
1853 — La 9 mai editeaza la Iasi foaia sateasca "Saptamana", difuzata gratuit la sate.
1855 — Intreprinde o calatorie la Berlin sa-si vada copii aflati la studii si la Ems pentru o cura balneara. Scrie Scrisoarea XXX, Baile de la Ems.
In "Romania literara" a lui V. Alecsandri publica Scrisoarea XXVII, Un protest de la 1826 si Scrisoarea XIX, Ochire retrospectiva.
1856 — Este numit vornic.
Este numit comisar al guvernului pentru delimitarea frontierelor.
1857 — Devine membru al Divanului domnesc (judecator).
Publica volumul Pacatele tinerelelor care cuprinde toate scrierile sale.
1859 — Este numit director al Statisticii centrale si membru al unei comisii pentru Intretinerea si imbunatatirea activitatii teatrale.
1861 — E numit director al departamentului finantelor.
Publica brosura Despre capitala Romaniei.
1862 — Voteaza pentru unirea definitiva a Principatelor.
Publica Studii asupra limbii romane, in revista "Din Moldova".
1865 — Publica un necrolog la moartea lui Alecu Donici.
1866 — Este membru al "Societatii literare romane".
1867 — Este ales membru al Societatii Academice. Este bolnav si retras la mosie si nu participa la sedinta de inaugurare.
In "Convorbiri literare" ii apare Flora romana.
1868 — La 24 august Constantin Negruzzi inceteaza din viata, fiind inmormantat, conform dorintei sale, in cimitirul bisericii din Trifestii Vechi.
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
