Biografie

Elena Farago

Poetă română care a scris în special literatură pentru copii. Este recunoscută ca fiind cea mai mare poetă a timpului său.

Elena Farago.1878 — Pe 29 martie se naşte la Bârlad, Elena Paximade, în familia Francisc şi Anastasia Paximade. Urmează şcoala din localitatea natală, pensioanele Varlaam şi Drouhet.

1890 — Rămane orfană de mamă şi este nevoită să se ocupe de îngrijirea fraţilor şi surorilor mai mici, trei băieţi şi trei fete.

1895 — După moartea tatălui, toţi fraţii sunt împărţiţi pe la rude. Elena ajunge la Brăila. Este diagnosticată cu anemie, boală care o va chinui toată viaţa şi pleacă la Bucureşti, unde locuieşte la un frate mai mare.

Se angajază pe post de menajeră în casa lui Gheorghe Panu, apoi ca guvernantă la familia lui Ion Luca Caragiale, unde a luat contact cu literatura clasicilor. Tot aici l-a cunoscut pe Francisc Farago, cel care avea să-i devină soţ.

1898 — Se căsătoreşte. Debutează cu un reportaj, pe care îl semnează Fatma.

1902 — Publică prima poezie Gândul tradiţiilor în ziarul "România muncitoare" din aprilie. Stă un timp la Constanţa şi Brăila, unde soţul ei este numit în funcţia de director al Băncii Generale Române.

1905 — Devine colaboratoare la revista „Semănătorul“.

1906 — Publică primul său volum de poezii, Versuri, la îndemnul lui Nicolae Iorga.

1907 — Se stabileşte la Craiova, unde, din cauza afilierii ei la mişcarea ţărănească, a fost arestată şi eliberată numai la intervenţiile lui Iorga.

1908 — Apar volumele Şoapte din umbră şi Traduceri libere, pentru care primeşte Premiul „Adamachi” al Academiei Române. În această perioadă l-a adoptat pe fiul său, Mihnea.

1913 — Se naşte fiica ei, Cocuţa. Apar volumele Din taina vechilor răspântii şi Pentru copii, volumul I, volumul II urmând să apară în 1920, apoi volumul Copiilor.

1915 — Apare volumul de traduceri Maurice Maeterlinck.

1920 — Apar volumele Şoaptele amurgului şi Din traista lui Moş Crăciun, pentru care primeşte Premiul „Adamachi” al Academiei Române.

1921 — Este numită director al Fundaţiei „Alexandru şi Aristia Aman” din Craiova, fundaţie pe care o va conduce timp de 30 de ani. Apar volumele Bobocica şi Să nu plângem.

1922 — Fondează la Craiova, împreună cu Ion B. Georgescu, C. Gerota, Ion Dongorozi, C.D. Fortunescu, revista literară "Năzuinţa", la care au colaborat: Simion Mehedinţi, Ion Barbu, Perpessicius, Victor Eftimiu, Camil Petrescu, Mihail Dragomirescu. Apare volumul de proză Să fim buni.

1924 — Apare volumul de proză Ziarul unui motan penru care primeşte în 1927 Premiul „Neuschotz” al Academiei Române. Primeşte Premiul internaţional „Femina”. Apare volumul Poezii alese.

1925 — Apare volumul de proză Într-un cuib de rândunică.

1926 — Publică Nu mi-am plecat genunchii.

1937 — Apare volumul Poezii.

1938 — Primeşte Premiul Naţional pentru Literatură.

1943 — Publică volumul A ciocnit un ou de lemn.

1943-1946 — A patronat revista educativă pentru copii şi tineret "Prietenul Copiilor".

1944 — Apar volumele Într-o noapte de Crăciun şi Patru gâze năzdrăvane.

1954 — Pe 4 ianuarie se stinge din viaţă la Craiova, după o lungă suferinţă. Este înmormântată in Cimitirul Ungureni din Craiova.