Editura Global Info / Biografii

Biografie

Garabet Ibrăileanu

1871 — La 23 mai se naste la Târgu Frumos, Garabet Ibrăileanu. Tatăl, armean de origine, se numea Teodor Ibrăileanu; mama, Maria Marcovici din Roman, descendentă, la rândul ei, a unei vechi familii armeneşti.

1872 — Părinţii, împreună cu copilul se mută la Roman, unde erau parintii mamei.

1876 — Teodor Ibrăileanu, în asociaţie, arendează moşia de la Poiana lui Iuraşcu, din apropierea Romanului, unde se mută, toată familia.
La 17 septembrie, Maria Ibrăileanu moare după ce dăduse naştere unei fetiţe, Maria.

1877 — Tatal se recasatoreste.

1878 — Garabet este înscris la o şcoală din Bacău, apoi la una din Roman, deoarece tatăl său îşi găsise o slujbă de administrator la o moşie din apropierea oraşului. Se îmbolnăveşte şi este retras de la şcoală.

1879 - 1883 — Studiază la şcoala primară din Roman.

1883 - 1887 — Urmează gimnaziul "Roman-Vodă" din Roman.

1887 — Continuă studiile la liceul “Gheorghe Roşca Codreanu” din Bârlad.
La 21 septembrie, moare Teodor Ibrăileanu.

1888 — Ibrăileanu, împreună cu alţi colegi, înfiinţează societatea culturală "Orientul".

1889 — Societatea “Orientul” se destramă.
Fondează revista "Şcoala Nouă" care apare până în iunie 1890. Garabet Ibrăileanu semnează cu pseudonimul Cezar Vraja articole, poezii, cugetări, traduceri. Publică articole în ziarul "România viitoare" din Brăila.

1890 — Garabet Ibrăileanu termină liceul; în toamnă, îşi ia examenul de bacalaureat la Universitatea din Iaşi.
Se înscrie la Facultatea de Filozofie, istorie şi literatură a Universităţii din Iaşi; în anul întâi frecventează toate facultăţile, negăsindu-şi locul.

1891 — Dă examene la Şcoala Normală Superioară, unde urmează secţia istorico-filozofică.
Colaborează la săptămânalul bucureştean "Munca".

1892 — Colaborează la "Adevărul şi Critică socială" unde Gherea îi publică conferinţa Darwinismul social ţinută în cadrul cercului socialist din Iaşi.

1893 - 1894 — Colaborează la "Evenimentul literar" apoi la “Lumea nouă” unde publică numeroase articole cu conţinut politico-social.

1894 — Termină Şcoala Normală Superioară.
Devine redactor la ziarul “Lumea nouă”.

1895 — Susţine examenul şi obţine licenţa în ştiinţe istorico-filozofice.
O cunoaşte pe Elena Carp (născută la 25 mai 1873), viitoarea sa soţie.

1896 — Romanul Bel-Ami de Guy de Maupassant care apare la Craiova este tradus şi prefaţat de Ibraileanu.
Este numit suplinitor la Gimnaziul de băieţi din Bacău, dar rămâne în Iaşi, unde dă lecţii particulare şi lucrează, sub conducerea lui Alexandru Philippide, la Dicţionarul Academiei.

1899 — Se prezintă la postul de la Bacău.

1900 — Este profesor de română la Liceul Internat "C. Negruzzi" din Iaşi unde îl cunoaşte pe Calistrat Hogaş.

1901 — Colaborează la "Noua Revistă Română" a lui Constantin Rădulescu-Motru.
La 5 iulie se căsătoreşte cu Elena Carp.
Suplineşte un an, începând cu 1 septembrie, catedra de Filozofie de la Liceul Naţional (fosta Academie Mihăileană).

1902 — Îşi susţine examenul de capacitate, cu Titu Maiorescu, pentru a deveni profesor titular.
Se naşte unicul copil, Maria.
La 1 septembrie este numit profesor provizoriu de limba română la Liceul Militar din Iaşi.

1904 — În martie, aprilie şi mai, face cu soţia, o călătorie în străinătate: Austria, Germania, Italia, Elveţia.

1905 — Colaborează la revista “Curentul nou” de la Galaţi, editată de H. Sanielevici.

1906 — În luna martie apare la Iaşi “Viata românească”, cu secretar de redactie G. Ibrăileanu. Până la 1 iulie 1908, redacţia revistei a fost în casa lui Ibrăileanu; după mutarea redacţiei, cenaclul literar continuă în casa lui.

1907 — Devine profesor definitiv.

1908 — Profesor suplinitor la catedra Istorie a literaturii moderne de la Facultatea de litere, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi.

1909 — Îi apare volumul Spiritul critic în cultura românească apoi Scriitori şi curente.
În perioada februarie-martie se internează la sanatoriul Sf. Elisabeta, Bucureşti.

1911 — Redactează o detaliată biografie ce va aparea postum sub titlul Amintiri din copilărie si adolescentă.

1911 —Se înscrie la doctorat.

1912 — Publică teza de doctorat: Opera literară a d-lui Vlahuţă, în urma căreia primeşte titlul de doctor.
Este numit profesor titular la Facultatea de litere şi filozofie.

1916 — "Viata românească” îşi încetează apariţia.

1918 — G. Ibrăileanu publică cotidianul “Momentul”. Unul din articolele semnate de el este Pacea.

1918 — Academia Română îi respinge candidatura.

1919 — Din iniţiativa lui Ibrăileanu apare revista săptămânală “Însemnări literare”. Ţine un “curs popular” despre literatura română la Institutul Anatomic din Iaşi.

1920 — Reapare “Viaţa românească”.
Publicǎ volumul Note şi impresii ce adună note, cronici, articole consacrate unor scriitori români - Alecsandri, Eminescu, Caragiale, Creangă, Dobrogeanu-Gherea, Brătescu-Voinei, Topîrceanu, Hortensia Papadat-Bengescu – şi strǎini - Tolstoi, Gorki.

1921 — Apar volumele: După războiu. Cultură şi literatură.

1922 — Apare ediţia a doua din Spiritul critic în cultura românească.

1924-1925 — Redactează Adela într-o primă versiune, pe care o citeşte soţiei şi prietenilor.

1926 — Scriitori români şi străini ce reuneşte articole şi studii apărute în reviste.

1930 — Apare volumul Poezii de Mihai Eminescu, ediţie alcatuită si prefaţată de G. Ibrăileanu.
Apar volumele: Studii literare şi Privind viaţa.
Redacţia “Vieţii româneşti” se mută la Bucureşti, fiind editată de “Adevărul”.

1931 — Studii literare ediţia a doua.

1933 — Trece conducerea “Vieţii româneşti” lui Mihail Ralea, director pentru partea ideologică si politică şi lui G. Călinescu, directorul partii literare si artistice.
Apare la Bucureşti romanul Adela, pentru care i se conferă premiul naţional de proză.

1934 — Boala se agravează; în aprilie suportă la Bucureşti o intervenţie chirurgicală; spre toamnă, este internat la sanatoriul “Casa Diaconeselor” din Bucureşti.
Nu mai ţine cursuri la facultate.

1936 — În noaptea de 10 spre 11 martie, Ibrăileanu a părăsit lumea celor vii la sanatoriul “Casa Diaconeselor” din Bucureşti.
La 12 martie corpul profesorului a fost incinerat şi timp de un sfert de oră i s-a cântat andantele din Simfonia Nr.6 "Pastorala" de Ludwig van Beethoven.
Urna conţinând cenuşa dispărutului a fost depusă la cimitirul „Eternitatea" din Iasi.

1948 — Garabet Ibrăileanu e proclamat membru post-mortem al Academiei Române.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA