Biografie

Geo Bogza

Scriitor, jurnalist, poet român, creator al reportajului literar românesc, teoretician al avangardei.

Geo Bogza. 1908 — La 6 februarie se naşte la Blejoi, Prahova, Gheorghe Bogza, viitorul scriitor Geo Bogza, fiul lui Alexandru Bogza funcţionar în marina comercială, apoi anteprenor şi al Elenei Rhea Silvia (născută Georgescu). După tată se trage din localitatea Bogzeşti, sat de răzeşi din ţinutul Roman. Mai are şase fraţi.

1910 — Se naşte fratele său, Nicolae Bogza, viitorul scriitor Radu Tudoran.

1915-1919 — Urmează Şcoala primară nr. 5 la Ploieşti.

1921-1925 — Urmează Şcoala de Marină din Galaţi şi Constanţa. În 1921 moare tatăl său. Familia este întreţinută de fratele mai mare, Ovidiu, şi el un viitor scriitor.

1926 — Se stabileşte la Buştenari, județul Prahova. Aici o cunoaşte pe Elisabeta, viitoarea sa soţie.

Înfiinţează împreună cu fratele său Ovidiu o făbricuţă de sifoane. Pe capetele sifoanelor erau imprimate iniţialele prenumelor patronilor şi numele întreg – G.O. Bogza, ceea ce îl inspiră pe Geo Bogza să folosească această formă a numelui cu care va semna ca autor.

1928 — Debutează cu poezia Mea culpa în nr. 1 al revistei "Câmpina". Editează la Câmpina revista „Urmuz”.

1929 — Are loc debutul său editorial cu volumul de versuri Jurnal de sex. Colaborează la revistele „Unu” şi „Bilete de papagal”. A semnat şi sub numele de George Bogza şi Andre Far.

1933 — Publică Poemul invectivă.

1934 — Pentru Poemul invectivă, scriitorul e condamnat şi închis la Văcăreşti, sub acuzaţia de „pornografie”.

1936-1937 — Călătoreşte în Spania şi Franţa, în calitate de ziarist. Trimite pentru "Lumea romanească" ciclul de reportaje-confesiune Tragedia poporului basc.

Colaborează la "Cuvântul liber", "Vremea", "Radical", "Revista română", "Lumea", "Frize", "Azi", "Revista Fundaţiilor Regale", "Gazeta literară", "România literară", "Luceafărul", "Tribuna", "România liberă", "Scânteia" şi "Contemporanul".

1937 — Apare volumul de poezii Ioana Maria. E condamnat şi închis la Văcăreşti, la plângerea Academiei Române.

1939 — Apare volumul de reportaje Ţări de piatră, de foc şi de pământ. Face o excursie pe bicicletă de-a lungul Oltului.

1940-1944 — Este clasat printre autorii „cosmopoliţi” şi „degeneraţi” de către regimul antonescian.

1941 — În "Revista nouă" publică fragmente din Cartea Oltului.

1942 — Apare volumul Veneam la vale.

1944 — Publică fragmente din Cartea Oltului în "Viaţa Românească".

1945 — Poate din nou publica, se alătură noului regim comunist. Apar volumele Cântece de revoltă, de dragoste şi moarte şi Cartea Oltului.

1946 — Apare volumul de reportaje Ţara de piatră.

1947 — Apare volumul de reportaje Oameni şi cărbuni în Valea Jiului.

1949 — Apare nuvela Sfârşitul lui Iacob Onisia.

1951 — Apare volumul Porţile măreţiei.

1953 — Apar volumele Anii împotrivirii şi Meridiane sovietice.

1954 — Apare volumul de reportaje Tablou geografic.

1955 — Devine membru al Academiei Române şi membru în Consiliul Naţional pentru Apărarea Păcii. Apare volumul Ciu-Yuan, Henry Fielding, Walt Whitman.

1957 — În "Pagini contemporane" apare o selecţie din publicistica anilor 1944-1956.

1964 — Primeşte Premiul Organizaţiei Internaţionale a Ziariştilor.

1966 — Începe colaborarea săptămânală la revista "Contemporanul”.

1968 — Publică volumul de fişe literare, povestiri, pamflete, O sută şaptezeci şi cinci de minute la Mizil.

1971 — Este decorat cu titlul de Erou al Muncii Socialiste.

1974 — Apare volumul Paznic de far.

1977 — Apare volumul Statui în lună.

1978 — Primeşte Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor. Apare volumul Orion, antologia unei jumătăţi de secol de poezie.

1979 — Apare volumul Poezii şi poeme / Poesies et poemes, ediţie bilingvă

1981 — Apare volumul Spania în inima şi conştiinţa mea.

1984 — Apare volumul Ca sa fii om întreg.

1986 — Este laureat al Premiului Internaţional „Cheia de aur a oraşului Smederevo", fosta Iugoslavie.