Biografie

Grigore Alexandrescu

1810 — La 22 februarie se naste, la Targoviste, Grigore Alexandrescu, fiul vistiernicului Mihai Alexandrescu si al Mariei, nascută Fusea.
Asupra datei de nastere sunt controverse, vehiculandu-se si 1812 si chiar 1814.

1827 — Isi pierde amandoi parintii.

1830 — Pleaca in toamna la Bucuresti, la un unchi, parintele Ieremia ce locuia sub scara Mitropoliei.

1831 — Se înscrie la scoala lui J. A. Vaillant, clasa de literatura. Aici se imprieteneste cu Ion Ghica.

1832 — Pe 6 martie are loc debutul literar al lui Gr. Alexandrescu, prin publicarea in "Curierul ramanesc" a poeziei "Miezul naptii".
Este elev la "Sf. Sava", pensionul lui Vaillant fiind înglobat acestui colegiu.
Publica primul sau volum "Eliezer si Neftali", poezii traduse si originale.
Sta la Take Ghica, apoi la Eliade.

1834 — Cu prilejul reorganizarii armatei romane, intra cadet in cavalerie. Se muta la maiorul Campineanu.

1835 — Se inscrie in "Societatea filarmonica".
Publica traducerea tragediei "Alzira sau Americanü" de Voltaire.
Ca militar, este trimis 1a Focsani sa supravegheze miscarea vamala intre cele doua Principate.

1836 — Izbucneste polemica dintre Grigore Alexandrescu si Heliade, polemica intretinuta timp de doua decenii

1837 — Plictisit de viata din Focsani, desi acolo o cunoaste pe Eliza, care apare si intr-o serie de poezii, "Eliza", "Asteptarea", "Inima mea e trista", isi da demisia si se intoarce in Bucuresti.
Ion Ghica gaseste in Alexandrescu un reprezentant la Bucuresti pentru societatea infiintata de el la Paris, societate numita de Eliade "scoala Rodiniana".

1838 — Ii apare un al doilea volum de poezii "Elegii si fabule".
Incepe colaborarea la primul cotidian românesc, "Romania".

1840 — Apare poezia "Anul 1840" in "Dacia literară". Pentru aceasta poezie, care era indreptata impotriva Rusiei, poetul este inchis (octombrie). Dupa trei luni este eliberat si sta din nou la Take Ghica.

1842 — Intreprinde cu Ghica o calatorie 1a manastirile din Oltenia. Rod al acelei "preumblari" prin locuri pline de istorie sunt cateva din cele mai bune poezii de inspiratie patriotica: "Umbra lui Mircea la Cazia", "Rasaritul lunii la Tismana","Mormintele la Dragasani" si acel "Memorial de calatorie".
Este numit sef 1a registraturia Postelniciei (Secretariatul Statului), unde are coleg pe D. Bolintineanu.
La Iasi, la "Cantora Foaiei satesti", apare cel de al treilea volum al sau, "Poezii a lui Gr. Alexandrescu", scoasa de Al. Donici. Aici apare si ultima poezie a ciclului erotic Eliza, "Te mai vazui odata", si poezii ale celui de al doilea ciclu erotic, Emilia, care dureaza pana la poezia "Nina", tiparita in "Foaie pentru minte", in 1845.

1844 — Il insoteste pe Gheorghe Bibescu la Focsani, la intalnirea ce a avut-o cu Mihail Sturza, domnitorul Moldovei.
Publica in revista "Propasirea", din Iasi, "Umbra lui Mircea. La Cazia" si fragmente din "Memorial de calatorie".
Este înaintat 1a rangul militar de serdar.

1846 — Devine membru al "Asociatiei literare" (infiintata in 1845).
Este ridicat de Bibescu 1a rangul de paharnic.

1847 — Colaboreaza 1a "Album,stiintific siliterar" cu "Ucigasul fara voie" si schita "O nunta ".
Publica un nou volum de poezii "Suvenire chi impresii, epistole chi fabule", precum si traducerea tragediei "Meropa" de Voltaire.

1848 — Impreuna cu N. Balcescu, Cezar Bolliac si D. Bolintineanu, face parte din Comitetul de redactie al ziarului revolutiei "Poporul suveran".
Dupa inabusirea revolutiei este scos din postul avut 1a Secretariatul Statului.

1849 — Este numit director la Arhivele Statului, post in care va ramane pana in 1854.

1850 — Cumuleaza si functia de secretar 1a Senat, functie prin care, in 1853.

1852 — Este membru in "Comisia documentala", care trebuia sa faca o revizie a documentelor pe care se sprijina averile manastiresti.

1853 — Asista la inaugurarea noului teatru, caruia ii dedica un "Imn, destinat a se cânta la inaugurarea Teatrului".
Este ales membru in Comitetul teatral.
I se acorda rangul civil de clucer.
Este inlocuit din functia avuta 1a Arhivele Statului, fiind numit director al Eforiei Spitalelor civile.

1855 — Colaboreaza 1a "Romania literara", scoasa la Iasi de V. Alecsandri, cu satira "Razbunarea soarecilor sau Moartea lui Sion" si fabula "Iepurele, ogarul si copoiul".

1856 — Publica poezia "Unirea Principatelor".
Face o excursie in Siria si Palestina, la invitatia lui Ion Ghica.

1859 — Cu prilejul venirii lui Cuza la Bucuresti, scrie poezia "Mariei-sale domnitorului Alexandru Ioan I", in care aclama dubla alegere a 1ui Cuza ca domnitor al Moldovei si Munteniei.
Refuza postul de ministru.
Este numit director al Departamentului Cultelor si al Instructiei Publice.
Pentru o scurtaă vreme este ministru ad-interim la Culte.

1860 — Este numit de Cuza membru în Comisia centrala de la Focsani, ce avea ca misiune unificarea legislatiei celor doua Principate.
Se casatoreste cu Raluca, fiica spatarului Gavril Stamatin ce se inrudea cu actorul Matei Millo si cu paharnicul C. Sion.
Apar primele semne ale unei boli de nervi. Se restabileste, dar boala apare intermitent, pana la sfarsitul vietii.
I se acorda o pensie imediat dupa izbucnirea bolii.

1861 — Se naste fiica poetului, Angelina

1862 — Este destituit din funcţia de efor al Spitalelor civile.

1863 — Apare o noua editie din opera scriitorului, intitulata "Meditatii, elegii, epirtole, satire si fabule".

1864 — Se voteaza o "renta viagera", ca recompensa nationala.

1872 — Publica volumul "Povesti albastre", traduceri din Eduard Laboulaye.

1879 — La inceputul anului moare sotia poetului.

1882 — Publica fragmente din "Ierusalimul eliberat" de Torquato Tasso.

1885— Pe 25 noiembrie se stinge din viata, dupa o lunga si grea suferinta, uitat aproape de toti.