| Editura Global Info / Biografii |
Biografie
Ienachiţă Văcărescu
1740 — Se naste Ienache (Ienachita) Vacarescu.
Tatal sau era Stefan Vacarescu, logofat, vistier si mare ban. Bunicul, Ianache Vacarescu era cumnat si vistier al domnitorului Constantin Brancoveanu si a fost decapitat in 1714 la Constantinopol, odata cu domnitorul. Familia sa coboara in timp pana in vremea lui Radu Negru.
Mama sa era Ecaterina (Catinca) Done, nepoata de sora a cronicarului Ion Neculce.
A studiat in casa greaca cu Neofit Kavsocalivitul, franceza cu Linchou, latina si germana cu Weber.
Un hoge l-a initiat in limba turca. Se pare ca a fost trimis la o scoala in Venetia, pentru ca stia foarte bine italiana.
1760 — Face parte din Divanul domnesc ca vel comis, apoi vel caminar.
Se casatoreste cu Elenita, fiica lui Iacovache Rizu, tergimanul Portii. Vor avea un fiu, Alecu, viitor poet.
Dupa moartea tatalui, otravit din ordinul domnitorului Constantin Cehan Racovita, se refugiaza la Constantinopol.
Cu invatatul Halii Hamid din secretariatul imparatesc, aprofundeaza gramatica limbii turce, studiaza araba si persana.
Intra in cercul diplomatic.
Este mare clucer.
Sub domnitorul Grigore Alexandru Ghica este mare vistier.
1768-1774 — In anii razboiului ruso-turc se afla impreuna cu familia in pribegie la Brasov.
Participa ca dragoman al delegatului otoman la conferinta de pace de la Focsani.
1773 — Il cunoaste pe imparatul Iosif al II-lea, care se afla in trecere prin Brasov.
1774 — Dupa pacea de la Kuciuk-Kainargi, este pentru a treia oara vistier, apoi spatar.
1780 — Colaboreaza la intocmirea primei condici de legi a Tarii Romanesti, Pravilniceasca condica, tiparita in acest an.
1781 — Este trimis in misiune in Transilvania si Viena. Are intrevederi cu printul Kaunitz si imparatul Iosif al II-lea.
Este numit caimacan, loctiitor al domnitorului.
Dupa moartea sotiei, Elenita, se casatoreste cu Elena Caragea, apoi aceasta murind in scurt timp, cu sora ei, Ecaterina, cu care va avea un fiu, Nicolae.
Devine ginerele domnitorului Nicolae Caragea si este numit spatar.
Domnitorul care ii urmeaza lui Caragea, Mihail Sutu il face din nou vistier.
Construieste la Braila si Silistra poduri pentru armata otomana.
Il sprijina pe domnitorul Nicolae Mavrogheni care l-a urmat pe Sutu, sa infiinteze la Constantinopol o scoala pentru tinerii din tara care vroiau sa aprofundeze limba turca.
1786 — Este autorul unui memoriu catre autoritatile otomane, prin care denunta abuzurile domnitorilor.
1787 — Tipareste prima gramatica romaneasca, in doua editii, la Ramnic si la Viena, sub titlul Observatii sau Bagari da seama asupra regulelor si oranduelelor gramaticii rumanesti.
Se afla printre demnitarii ce propun Guvernului imperial de la Viena anexarea Tarii Romanesti.
Se retrage odata cu izbucnirea conflictului armat austro-turc la Nicopole, apoi, separat de sotie, in insula Rhodos.
In exil lucreaza la o Istorie a prea puternicilor inparati othomani, bazata pe analele turcesti, pe informatii culese de la istorici greci, latini, francezi si italieni.
1790 — Dupa pacea de la Sistov se intoarce la Bucuresti si isi regaseste familia.
1791 — La indemnul lui, serdarul Antonie Manuil a tradus, din Geminiano Gaeti, II giovine istruito, aparuta sub titlul Triumful credintei ortodoxe.
Ajutat de un pictor scoate o lucrare cartografica pentru insemnarea localitatilor si drumurilor de la Dunare la Adrianopole.
1793 — Ajunge la o confruntare deschisa cu domnitorul Alexandru Moruzi, dar isi pastreaza functiile de mare spatar si apoi vistier.
Se retrage din viata de la Curte, dar este chemat pentru a ajuta in perioada foametei si ciumei.
1797 — Infiinteaza Logofetia de Obiceiuri, institutie politica si culturala care se ocupa de protocol.
La 12 iulie moare la Bucuresti Ienachita Vacarescu, probabil otravit din ordinul lui Alexandru Moruzi.
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
