| Editura Global Info / Biografii |
Biografie
Nicolae Iorga
A fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar si academician. A fost cunoscut si apreciat in toata lumea. A scris peste 1 000 de volume si peste 20 000 de articole si recenzii. A fost profesor la Universitatea de la Bucuresti, Sorbona, a fondat Congresul International al Studiilor Bizantine si Institutul de Studii Sud-Est Europene.
1871 — In data de 5 spre 6 iunie, se naste Nicu N. Iorga, in orasul Botosani. Se vehiculeaza ca data a nasterii 17 ianuarie.
Tatal sau este avocatul Nicu Iorga, mama sa Zulnia Iorga, nascuta Agriropol. Stramosii lor erau aromani din zona Pindului.
1876 — La 20 martie, moare tatal sau.
1878 — In aprilie, Iorga incepe cursurile scolii primare in Botosani la scoala Marghian Folescu. La noua ani preda colegilor istoria Romaniei.
1881 — Termina scoala primara.
Continua sa invete la liceul „August Treboniu Laurian“ tot la Botosani.
1883 — Incepe sa dea meditatii colegilor.
1884 — Publica in "Romanul" anecdote si editoriale de politica.
1886 — Se muta la Iasi si urmeaza, incepand din clasa a VI-a, cursurile Liceului National. Vorbeste fluent franceza, italiana, latina si greaca.
1888 — Trece examenul de bacalaureat.
In luna septembrie se inscrie la Facultatea de Litere de la Universitatea din Iasi.
1889 — In decembrie, trece examenul de licenta cu calificativul "magna cum laude", terminand astfel facultatea intr-un an.
1890 — La 18 februarie publica in ziarul "Lupta", condus de Gheorghe Panu, o cronica asupra dramei Napasta de I. L. Caragiale.
Scrie studii si articole despre literatura romana si universala in "Arhiva literara si stiintifica", "Revista noua", "Literatura si arta romana", "Contemporanul" "Lupta", "Drapelul".
La 25 martie, se casatoreste cu Maria Tasu, fiica magistratului Vasile Tasu.
La 15 aprilie intreprinde prima sa calatorie in strainatate, in Italia. Invata engleza si germana.
In toamna, primind bursa "Iosif Nicolaescu", incepe calatoriile sale de studii in Franta, Germania, Anglia.
Urmeaza cursurile la École pratique des hautes études.
1892 — A calatorit in Anglia si Italia cu scopul de a se documenta pentru teza de doctorat.
1893 — Obtine diploma in Franta cu teza in limba franceza despre Philippe de Mézières, un francez care a participat la Cruciada Alexandriana.
Pleaca la Berlin pentru a se inscrie la Universitate. Nu i se permite si isi da doctoratul la Universitatea din Leipzig cu lucrarea Thomas III, marquis de Saluces. Étude historique et littéraire publicata mai tarziu la Paris.
Publica primul volum al seriei Schite din literatura romana.
1894 — Publica al doilea volum al seriei Schite din literatura romana.
Cerceteaza arhive orasenesti din Germania, Austria, Italia.
In octombrie se intoarce la Bucuresti.
1895 — Obtine prin concurs catedra de istorie universala a Universitatii din Bucuresti.
Lectia de deschidere, tinuta in luna noiembrie, s-a intitulat Despre utilitatea studiilor istorice.
Pleaca din nou sa viziteze Olanda, Italia.
Apare volumul Amintiri din Italia si prima parte a colectiei Acte si fragmente cu privire la istoria romanilor.
1896 — Este numit curator si editor al colectiei de documente istorice a fratilor Hurmuzachi.
1897 — Este ales, in unanimitate, membru corespondent al Academiei Romane.
Pleaca in Italia si in Croatia-Slavonia, pentru a cerceta documente.
1898 — Merge in Transilvania si cerceteaza arhivele din Bistrita, Brasov, Sibiu.
1899 — Publica Manuscrise din biblioteci straăine in doua volume, Documente romanesti din arhivele Bistritei si Notes et extraits pour servir à l'histoire des croisades scrisa in franceza in doua volume.
Publica in ziarul bucurestean de limba franceza "L'Indépendance Roumaine" articole polemice despre alti colegi, Hasdeu, Tocilescu, Urechia, Sturdza. Asta naste un lung scandal.
1900 — A divortat de Maria Tasu.
Are o relatie cu Ecaterina C. Botez.
Scrie in continuare articole polemice in "Romania Juna".
Face calatorii in Olanda, Italia, Galitia.
Face iar o calatorie in Transilvania, studiaza arhivele din Bistrita.
Scrie Acte din secolul al XVI-lea relative la Petru Schiopul si Scurta istorie a lui Mihai Viteazul.
1901 — La 4 februarie, se casatoreste, la Brasov, cu Ecaterina Bogdan, sora istoricului Ioan Bogdan si a criticului G. Bogdan-Duica.
Este profesor de latina la un liceu din Ploiesti, unde se muta cu familia.
Apare Istoria literaturii romane in secolul al XVIII-lea (1688—1821), tiparita in doua volume: I. Epoca lui Dimitrie Cantemir — Epoca lui Chesarie de Ramnic, II. Epoca lui Petre Maior — Excursuri.
Calatoreste la Budapesta. Aici cerceteaza, traduce si copiaza documente ajutat fiind si de sotia sa.
1902 — Publica lucrarile Legaturile Principatelor romane cu Ardealul, Sate si preoti din Ardeal, Despre Cantacuzini, Istoriile domnilor Tarii Romanesti.
1903 — Pe 4 mai incepe colaborarea la revista "Samanatorul", sub directia lui Alexandru Vlahuta si G. Cosbuc. Din acest moment se distanteaza de Junimea.
Pe 18 mai apare articolul-program care marcheaza directia ideologica imprimata de el acestei publicatii si nasterea curentului al carui intemeietor si mentor a fost — samanatorismul.
1904 — Apare volumul Drumuri si orase din Romania.
1905 — A scris 23 de titluri distincte, printre care doua volume din Geschichte des Rümanischen Volkes im Rahmen seiner Staatsbildungen („O istorie o romanilor in contextul formarii nationale”) in limba germana, Istoria romanilor in chipuri si icoane, Sate si manastiri din Romania ("Villages and Monasteries of Romania") si eseul Ganduri si sfaturi ale unui om ca oricare altul.
A fost ales deputat.
1906 — La 13 martie este initiatorul miscarii de protest a tineretului studios impotriva unei reprezentatii cu o piesa franceza, jucata in limba franceza de artisti amatori din randurile aristocratiei romanesti, pe scena Teatrului National din Bucuresti. Au loc manifestatii si incidente intre studenti si armata. La actiunea lui N. Iorga s-au raliat numerosi intelectuali romani.
A fondat revista conservatoare "Neamul Romanesc".
A militat în cadrul Ligii pentru Unitatea Culturala a tuturor Romanilor.
La 10 mai, apare primul numar al publicatiei "Neamul Romanesc" care, cu o periodicitate diferita, este principala tribuna prin care se exprima atitudinea lui Iorga fata de fenomenele sociale, politice, culturale, din tara si strainatate.
Paraseste conducerea revistei "Samanatorul", conform unui anunt publicat in numarul din 22 octombrie.
Face o calatorie la Istambul.
Publica Contributii la istoria literara, Neamul romanesc in Ardeal si Tara Ungureasca, Negotul si mestesugurile in trecutul romanesc.
1907 — Este considerat unul dintre instigatorii rascoalelor taranesti.
A fondat revista culturala "Floarea Darurilor".
Candideaza la alegerile pentru Camera Deputatilor si este ales la Iasi. Incepe o lunga cariera de parlamentar, fiind socotit unul dintre marii nostri oratori.
Publica un studiu in engleza despre Imperiul Bizantin.
1908 — La 2 iunie se inaugureaza cursurile Universitatii Populare de Vara de la Valenii de Munte care, cu o pauza de cativa ani, cauzata de primul razboi mondial, vor dura mai bine de trei decenii. Ultima editie organizata de savant si cu participarea sa, are loc in vara anului 1940. Cursurile vor fi reluate, cu intermitenta, dupa moartea savantului, pana in zilele noastre.
In acest an a publicat 25 de lucrari. Geschichte des Osmanischen Reiches, „Istoria Imperiului Otoman” in germana, Istoria bisericii romanesti si o antologie despre romantismul roman.
1909 — Publica volumul de discursuri parlamentare In era reformelor, Unirea principatelor si o lucrare de critica a poeziilor eminesciene.
Din cauza activitatilor sale i se interzice sa intre in Bucovina.
1910 — Este cofondator al Partidul Nationalist-Democrat.
A publicat treizeci de lucrari, printre care Viata femeilor in trecutul romanesc, Istoria armatei romanesti, Stefan cel Mare si manastirea Neamtului.
Intra in conflict cu istoricul de arta Alexandru Tzigara-Samurcas.
1911 — Tine discursul de receptie ca membru titular al Academiei Romane. Discursul se intituleaza Doua conceptii istorice. Raspunsul a apartinut fostului sau profesor, A. D. Xenopol.
Apare volumul Generalitati cu privire la studiile istorice.
1912 — Publica Trei drame, ce cuprinde Mihai Viteazul, Invierea lui Stefan cel Mare si Un domn pribeag, Romania, vecinii sai si chestia Orientala, Portul popular romanesc.
1913 — Participa la Congresul International de Istorie de la Londra. A prezentat o noua modalitate de abordare a medievalismului si o lucrare despre efectele sociale ale caderii Constantinopolului in Moldova si Tara Romaneasca.
A fost invitat de Academia din Belgrad si a prezentat lucrarile Relatiile romano-sarbe si Declinul Imperiului Otoman.
1914 — Apar patruzeci de lucrari. Istoria statelor balcanice si Notele unui istoric cu privire la evenimentele din Balcani, Viata si domnia lui Constantin voda Brancoveanu.
Apare primul numar din revista "Drum Drept", care a fuzionat cu revista "Ramuri".
Apare O lupta literara in doua volume, cuprinzand o selectie din articolele, cronicile si notele sale.
A primit medalia "Bene Merenti" din partea statului roman.
A inaugurat Institutul de Studii Sud-Est Europene cu un discurs despre istoria Albaniei.
1915 — Este invitat la Venetia si vorbeste despre relatiile dintre Republica Venetia si Balcani.
Studiaza in continuare pe albanezi.
A fondat jurnalul academic "Revista Istorica".
Publica Istoria romanilor din Ardeal si Ungaria, Politica austriaca fata de Serbia, Istoria comertului la romani, Faze sufletesti si carti reprezentative la romani.
1916 — Il suplineste pe Xenopol la Universitatea din Iasi.
A finalizat colectia de Studii si documente, care cuprinde comentariile sale despre treizeci de mii de documente individuale in 31 de volume.
In urma infrangerilor suferite de armata romana, se refugiaza la Iasi, unde tipareste, cu o frecventa cotidiana, "Neamul Romanesc".
Publica in "Romania" si in "The New Europe".
In ziua de 14 decembrie, 1916, rosteste un discurs in Parlamentul refugiat la Iasi, considerat unul dintre cele mai inalte expresii ale artei oratorice romanesti, care a starnit un ecou iesit din comun.
1917 — Apare primul volum de Poezii.
1918 — Se intoarce in Bucuresti.
Are loc premiera piesei sale, Invierea lui Stefan cel Mare, la Teatrul National din capitala.
A fost ales in camera inferioara in noiembrie si devine presedinte al acesteia.
1919 — Devine membru in Senat.
Este ales presedinte al Ligii Culturale, a fost numit la conducerea Comisiei Monumentelor Istorice.
Alcatuieste in colaborare Anthologie de la littérature roumaine.
Statul francez ii confera distinctia Legiunea de onoare.
Este presedinte fondator al Asociatiei Bibliotecilor publice din Romania.
Se lupta sa reorganizeze invatamantul in Transilvania.
Face o calatorie in jurul Romaniei.
Scrie peste 30 de volume, printre care Histoire des roumains de la Peninsule des Balcans, Istoria poporului francez, Pentru sufletele celor ce muncesc si Istoria lui Mihai Viteazul.
Primeste titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii din Strasbourg.
1920 — Apare primul volum din Istoria literaturilor romanice.
Publica printre altele Histoire des roumains et de leur civilisation, Istoria romanilor prin calatorii, Ideea Daciei romanesti, Istoria Evului Mediu, studii biografice despre Mihail Kogalniceanu, doua drame Cantemir batranul si Constantin Brancoveanu.
1921 — Infiinteaza o scoala romaneasca in Paris si Accademia di Romania in Roma.
Publica un studiu bibliografic despre Revolutia de la 1821 si despre Tudor Vladimirescu.
Apar volumele Dezvoltarea asezamintelor politice, Secretul culturii franceze, Razboiul nostru in note zilnice si Les Latins de l'Orient.
Infiinteaza Teatrul Popular, pe care il si conduce.
1923 — A devenit Doctor Honoris Causa al Universitatii din Lyon.
Publica printre altele Formes byzantines et réalités balcaniques, Istoria presei romanesti, L'Art populaire en Roumanie, Istoria artei medievale si Neamul romanesc din Ardeal.
Scrie dramele Moartea lui Dante, Molière se razbuna, Omul care ni trebuie si Sarmala, amicul poporului.
1924 — A avut loc la Bucuresti primul Congres International al Studiilor Bizantine.
A fost numit profesor emerit de Universitatea din Paris.
A publicat Brève histoire des croissades, Carti reprezentative din viata omenirii, Romania pitoreasca.
1925 — Este ales membru al Academiei din Cracovia.
In acest an scrie peste 50 de lucrari.
1926-1927 — Intreprinde calatorii in strainatate, in special, pentru cursurile sale de la Sorbona.
A fost de multe ori in Germania, Italia, Franta, Elvetia, Belgia, Olanda, Jugoslavia, Austria, de doua ori Spania, o singura data Norvegia, Turcia, Grecia, Portugalia, Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia. Nu a calatorit in Rusia si in Finlanda. Dupa venirea lui Adolf Hitler la putere, nu a mai calatorit in Germania.
Scrie primul volum din Essai de synthèse de l'histoire de l'humanité, Istoria industriei la romani, Originea si sensul democratiei, studiul Razboiul de independenta.
Este Doctor Honoris Causa al Universitatii din Genoa.
1928 — Publica Evolutia ideii de libertate, studii istorice, conferitele tinute cu temele Istoria invatamantului, Patru conferinte despre istoria Angliei, Tara latina cea mai indepartata din Europa: Portugalia.
1929 — Preia si catedra de istorie a literaturii de la Universitatea din Bucuresti. Devine rector al acestei institutii.
Are conferinte in Franta, Italia, Spania.
Publica 40 de volume pe teme de folclor romanesc si istorie a Scandinaviei.
1930 — Tine prelegeri la Paris, apoi Genova.
La 27 ianuarie, intreprinde o calatorie in Statele Unite ale Americii, singura lui calatorie in afara Europei. A vizitat 20 de orase si a fost primit de presedintele Americii.
Pleaca la Londra si este numit Doctor Honoris Causa al Universitatii din Oxford.
A fondat institutul Casa Romena din Venetia.
A scris America si romanii din America, Privelisti elvetiene, piesele Sfantul Francisc si Fiul cel pierdut.
1931 — Este presedintele Consiliului de Ministri al Romaniei, in fruntea unui cabinet de „tehnicieni“. Guvernarea sa a facut obiectul unor opinii controversate, din pricina faptului ca N. Iorga a luat puterea intr-o perioada economica neprielnica, momentul maximei desfasurari in tara noastra a crizei economice mondiale.
Apar primele doua volume din Memorii, ce cuprind notele sale zilnice, evenimentele fiind insemnate, dupa propria sa marturie, in seara fiecarei zile. Vor aparea sapte volume, prima insemnare fiind din ziua de 17 mai 1917, ultima din 24 februarie 1938. Insemnarile dinainte de 17 mai 1917 se afla in arhiva N. Iorga, evacuata odata cu tezaurul national la Moscova, in timpul primului razboi mondial.
1932 — Apare Sub trei regi, cu supratitlul Romania contemporana de la 1904 la 1930 si subtitlul Istorie a luptei pentru un ideal moral si national.
A fost facut Doctor Honoris Causa de Universitatile Paris, La Sapienza, Stefan Batory, Comenius.
A fost primit in Accademia dei Lincei, in Accademia degli Arcadi.
A publicat in aceasta perioada cate 40 de titluri pe an.
In acest an Iorga intra in conflict cu Garda de Fier.
In mai isi prezinta demisia din pozitia de prim-ministru.
1933 — Apare editia a doua la volumul Generalitati cu privire la studiile istorice.
Viziteaza Franta.
Publica mai mult de 37 de carti.
In august participa la Congresul de Istorie de la Varsovia.
1934 — Apar volumele Byzance apres Byzance, Histoire de la vie byzantine, O viata de om — asa cum a fost, vol. I—III, Oameni care au fost.
La 6 aprilie se va stinge din viata mama sa.
1935 — Publica Istoria lui Mihai Viteazul revizuita, Originalitatea lui Dimitrie Cantemir, Comemorarea unirii Ardealului, doua volume de Memorii.
1936 — Apare primul volum din Sfaturi pe intunerec, o selectie din conferintele sale radiofonice, rostite incepand din 1920. Urmatorul volum va aparea in 1940 si va cuprinde conferintele tinute la Radio pana la sfarsitul anului 1938.
Apar primele doua volume din Istoria romanilor, urmand ca pana in 1940 sa fie tiparite toate cele zece tomuri ale acestei lucrari, care sintetizeaza gandirea si cercetarile savantului.
Preda la Universitatea din Paris, tine o conferinta la Société des études historiques, tine la Bucuresti Comitetul International al Istoricilor.
Tine o conferinta in Olanda, L'Homme byzantin.
Fondeaza revista "Cuget clar".
Isi exprima public temerile privind dorinta de expansiune a Ungariei, dorinta de revansa a Germaniei si despre pericolul sovietic.
A terminat volumele Dovezi despre constiinta originii romanilor, eseul polemic Lupta mea contra prostiei.
1937 — Se retrage de la Universitate, ca urmare a amenintarilor primite de la Garda de Fier. Ramane insa activ pe scena academica.
Devine membru corespondent al Academiei de Istorie din Chile.
1938 — Este consilier regal.
Intra in disputa cu Codreanu in ce priveste activitatea Garzii de Fier. Cere arestarea si judecarea lui.
Apar volumele Intru apararea granitei de Apus, Cugetare si fapta germana, Hotare si spatii nationale.
A inaugurat teatrul in aer liber din Valenii de Munte. Aici se joaca in deschidere piesa sa Razbunarea pamantului.
Publica volumul Regele Cristina, despre Cristina a Suediei.
1939 — Apare Istoria Bucurestilor, Istoria universala vazuta prin literatura, Nationalisti si frontiere, Stari sufletesti si razboaie, Toate poeziile lui N. Iorga, Romania cum era pana la 1918, vol. I. Romania Munteana, vol. II. Moldova si Dobrogea si Neamul Romanesc in Ardeal si Tara ungureasca la 1906, cuprinzand notele sale de drum prin tara, incepand din anul 1903.
Continua sa predea la Paris.
In 1939—1940 va aparea, in trei volume, o selectie din "Discursurile parlamentare ale lui N. Iorga".
1940 — Apare vol. II din Poezii.
Apare, in doua volume, Histoire des Roumains de Transylvanie et de Hongrie, editia a II-a.
Lupta in conferinte si articole pentru pastrarea Romaniei Mari si impotriva legionarilor.
Scrie Drumet in calea lupilor, Ignoranta stapana lumii, Semnul lui Cain si eseul Amintiri din locurile tragediilor actuale.
Desi in 1936, parlamentul Romaniei il numise profesor pe viata imediat dupa 6 septembrie 1940 este pensionat.
Inchide publicatiile conduse de el, "Neamul Romanesc", "Cuget clar".
In noaptea de 27 noiembrie, Nicolae Iorga este asasinat in padurea Strejnicul. Fusese ridicat, cu cateva ore mai inainte, de la vila sa de la Sinaia, de catre o echipa a Garzii de Fier condusa de Traian Boeru.
La moartea sa 47 de universitati si academii din intreaga lume au abordat drapelul in berna.
A fost ingropat la cimitirul Bellu din Bucuresti.
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
