| Editura Global Info / Biografii |
Biografie
Panait Cerna
1881 — La 25 septembrie se naste, in comuna Cerna din judetul Tulcea, Panait Cerna, pe numele de nastere Stanciof.
Tatal sau era invatatorul Panait Stanciof venit din Sumla, Bulgaria, in 1875. Isi paraseste familia inainte de nasterea copilului.
Mama se numea Maria, nascuta Tascu. Se recasatoreste cu Naum Costea, macedoroman, agricultor si cojocar.
1888-1893 — Urmeaza scoala primara in satul natal.
1893 — In toamna se inscrie la liceul „Nicolae Balcescu" din Braila pe care il termina. Se intretine singur.
Citeste clasicii romani, indeosebi Eminescu si Cosbuc, dar este atras si de literatura universala, citind in original poezie franceza si germana. Traduce poezie, scrie versuri.
1897 — La 24 august debuteaza in revista "Foaia interesanta" a lui G. Cosbuc cu poezia Trecut (dupa Lenau), semnata Panait Cerna.
1898 — Pe 20 iulie in revista "Carmen" apare prima poezie originala a lui Panait Cerna: Orientale.
1899 — Publica in diverse reviste poeziile: Cavaler, Lor, 15 decembrie.
In revista "Ovidiu" din Constanta publica o recenzie asupra volumului de poezii Nocturne de Dimitrie Nanu, tanarul licean aratandu-se interesat de problemele poeziei.
1900 — Se inscrie in toamna simultan la facultatile de Fizico-Chimie si Folozofie din Bucuresti, cu regretul ca nu se poate inscrie si la Matematici.
In octombrie se retrage de la facultatea de Stiinte, ramanand numai la Filozofie, pe care o urmeaza in ciuda lipsurilor materiale. La Filozofie este coleg cu Eugen Lovinescu, care il va evoca in Memorii.
In revista "Ovidiu" din Constanta publica poezia lsus (prima varianta).
1901 — In mai incep sa se manifeste primele semne ale bolii de plamani.
Publica in "Revista moderna" poeziile Farmec de luna, Cel mai frumos, Triumf.
In numarul 4 al revistei „Samanatorul", apare poezia Noapte de vara, poezie ce provoaca entuziasmul lui Cosbuc si Vlahuta.
1902 — In octombrie este respins la un concurs pentru ocuparea unui post de functionar la Arhivele statului.
Publica in reviste poeziile: Repaos, Albatrosul, Tristetea Leonorei, Farmec de luna, De pe tarm, Cel mai
frumos.
Ca student la Filozofie si ca poet este apreciat de Titu Maiorescu, care il atrage in cercul "Convorbirilor
literare".
Este lipsit de mijloace materiale, o duce tot mai greu, si se teme ca nu va mai putea urma cursurile universitare.
1904 — Publica in reviste poeziile: Din departare, Plansul lui Adam, Ideal, Trei zburatoare, In pestera,
Soapte, Legenda unei stanci, Catre pace, Logodna, Sarcofagul.
Este apreciat mult de Nicolae Iorga.
1905 — Este consultat de savantul Ion Cantacuzino, care constata ca poetul sufera de o grava boala de plamani.
In primavara se interneaza la spitalul din Sinaia.
La sfarsitul lunii mai se intoarce la Bucuresti, se pregateste pentru sustinerea examenului de licenta.
In iunie revine la Sinaia, unde ramane pana in 22 septembrie cand paraseste sanatoriul crezand ca s-a vindecat definitiv.
Publica poeziile: Ecouri, Noapte, Printre lacrami, Dura lex.
1906 — La 26 ianuarie trece prima proba a examenului de licenta.
Pe 6 februarie, dupa cea de a doua proba de licenta este declarat licentiat in filozofie cu magna cum laude.
In august se afla la Campulung Muscel.
Publica poeziile: Isus (forma definitiva), April, Inchinare, Paraul si floarea.
1907 — Se afla la Rucar, pentru a-si ingriji sanatatea.
Publica in septembrie in "Convorbiri literare" poezia Zile de durere, inspirata din tragedia rascoalelor taranesti.
Ajutat de junimisti, in noiembrie, pleaca la studii in Germania.
Face un scurt popas la Viena.
Pe 8 decembrie il gasim la München.
Publica poeziile: Catre Ines, Chemare, Catre pace (intr-o noua forma), Cantec de noapte, Floare si genune, Amor, Inchinare, — majoritatea in "Convorbiri literare".
1908 — In perioada februarie-aprilie se afla in Heidelberg, dar isi manifesta dorinta de a studia la Berlin.
In octombrie Panait Cerna castiga, prin concurs, bursa instituita la Bucuresti cu tema Literaturile germanice cu deosebita aplicare in estetica si se inscrie la Universitatea din Berlin.
Incepe sa lucreze la un studiu asupra lui Faust de Goethe.
Incepe sa invete limba engleza.
Ii apar mai ales in "Convorbiri literare" poeziile: Floarea Oltului, Despartire, Torquato catre Leonora.
1909 — In ianuarie la Berlin revede studiul despre Goethe si incepe sa scrie ampla poezie Poporul.
Il incearca nostalgia tarii lui: „Nicaiuri nu ma simt mai bine ca in codrii nostri" — scrie unui prieten.
In iulie publica in "Convorbiri literare" un studiu despre Eminescu.
In august se afla la Sinaia, de unde in toamna se intoarce la Berlin.
In octombrie-noiembrie in numarul dublu al "Convorbirilor literare" ii apare studiul despre Faust.
Ii apar poeziile Dor si Poporul.
1910 — La Editura "Minerva" din Bucuresti apare primul sau volum: Poezii, intampinat elogios prin recenzii semnate de Ilarie Chendi, G. Bogdan-Duica, N. Iorga, A. Radulescu Pogoneanu.
Isi continua studiile la Berlin.
In august-septembrie revine in tara si locuieste la Sinaia.
In toamna trece de la Universitatea din Berlin la Universitatea din Leipzig. Isi fixeaza ca teza de doctorat Lirica de idei, la care incepe sa lucreze; o scrie in limba germana.
Ii apar poeziile Ruga pamantului si Nocturna.
1911 — In ianuarie publica in "Convorbiri literare" poezia Lui Leo Tolstoi, prilejuita de moartea scriitorului rus.
In timpul verii sta la Sinaia.
In "Convorbiri literare" publica poeziile Soimul, Romanta, Mama.
1912 — Pentru volumul Poezii, aparut in 1910, Academia Romana ii acorda „partea cea mai mare din premiul „Adamachi", in valoare de 3000 lei; raportul pentru premiere il prezinta scriitorul Duiliu Zamfirescu.
In iunie, impreuna cu Al. Vlahuta, Barbu Delavrancea, C. Dobrogeanu Gherea si Paul Zarifopol, Panait Cerna participa la inmormantarea lui I. L. Caragiale la Berlin.
Pe 18 iulie anunta ca si-a terminat lucrarea de doctorat.
In acest an publica o singura poezie: Cantec, in "Convorbiri literare".
1913 — Isi sustine teza de doctorat Lirica de idei. Isi ia doctoratul cu magna cum laude.
Se ingrijeste de tiparirea lucrarii care apare sub titlul Die Gedankenlyrik. Inaugural — Dissertation. Halle a.S. Heinrich John, 1913, 116 p. (In limba romana se va tipari de-abia peste 60 de ani: Panait Cerna, Lirica de idei. Disertatie in vederea obtinerii titlului de doctor la Facultatea de Filozofie a universitatii din Leipzig. Traducere si cuvant inainte de Marin Gaiseanu, Bucuresti, Editura Univers, 1974, 167 p., in colectia „Eseuri").
Datorita eforturilor facute boala de plamani reapare.
Pe 26 martie, la Leipzig, Panait Cerna, bolnav de pneumonie, se stinge fulgerator din viata.
Pe 28 martie are loc inmormantarea lui Panait Cerna la Leipzig. Participa multi romani prezenti in Germania, in primul rand tinerii romani aflati la studii.
Ziarele si revistele din tara publica necrologuri si articole inchinate memoriei lui Panait Cerna semnate de: Tudor Arghezi, Mihail Dragomirescu, Emil Garleanu, Horia Petra-Petrescu, P. Locusteanu.
Demostene Botez publica in "Convorbiri literare" poezia Lui Panait Cerna.
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
