Editura Global Info / Biografii

Biografie

Panait Istrati

1884 — La 10 august se naste la Braila Gherasim Panait Istrati.
Este al doilea copil nelegitim al Joitei Istrati cu Gherasim Valsamis, originar din Faraclata, insula Kefalonia (Grecia), care se ocupa cu contrabanda de tutun in zona Brailei.

1885 — Cand copilul avea noua luni, tatal, bolnav de tuberculoza, se inapoiaza in Grecia, unde moare intr-un spital din Atena.
Joita Istrati isi creste copilul muncind ca spalatoreasa cu ziua.
Panait isi petrece copilaria la Baldovinesti, satul natal al mamei, cu bunica Nedelea si unchii Dumitru si Anghel care i-au tinut loc de tata.

1891-1896 — Urmeaza cursul primar la scoala nr. 11 din str. Grivitei nr. 328 din Braila. Face sase ani, doi trebuind sa ii repete.

1897 — Isi castiga singur existenta. Este baiat de alergatura la o bacanie, baiat de pravalie la crasma lui Kir Leonida si la placintaria lui Kir Nicola, ucenic in Atelierele Docurilor si la o fabrica de franghii.
Se trezeste pasiunea pentru lectura, care il va domina toata viata.
Leaga prietenie cu Mihail Kazanski. In urmatorii noua ani umbla impreuna prin tara si prin lume.

1904 — Pleaca la Bucuresti, cu Mihail.
Se angajeaza ca agenti la „Biroul de plasare" al lui Ghita Cristescu, din str. Sfintilor. Are primul contact cu miscarea socialista.
Este fecior in casa la un avocat, valet la „Hotel English" si om de serviciu la un spital.
Mihail pleaca in Manciuria. Ramas singur, Panait descarca vagoane cu sare, in portul Giurgiu, dormind iarna intr-o baraca.
Revine la Braila si este lucrator zugrav. Acum leaga prietenie cu pictorul-sobar Samoila Petrov.
Mihail se intoarce din Manciuria si amandoi revin la Bucuresti.

1905 — La 24 ianuarie participa la marea manifestatie de solidaritate cu revolutia rusa si de protest impotriva arestarii lui Maxim Gorki. In urma ciocnirilor cu politia este arestat dar dupa o luna este eliberat medical.

1906 — Este portar de noapte la hotelul „Regina"din Constanta.
In noiembrie are loc debutul publicistic in „Romania muncitoare" cu articolul Regina-Hotel.
In decembrie pleaca in Egipt imbarcat clandestin pe vaporul „Imparatul Traian".

1907 — Calatoreste prin Egipt si Siria, insotit de Mihail.
Are prima tentativa de a ajunge in Franta, via Pireu-Marsilia, imbarcat clandestin. Este descoperit si abandonat la Neapole unde indura o luna de mizerie neagra.
Se inapoiaza la Cairo, apoi pleaca in Liban, Damasc, Iaffa, Beirut. Face o tentativa nereusita de-a ajunge in India.

1908 — Il gasim in primavara ca militant socialist la Braila.
Colaboreaza regulat la „Romania muncitoare".
Pleaca din nou in Egipt, cu Mihail.

1909 — Se intoarce acasa si intra portar de noapte la hotelul „Bobescu", de la Lacul-Sarat.
Despartire „pentru totdeauna" de Mihail, care se inapoiaza la Odesa.
Revine la Bucuresti si participa la manifestatia de protest impotriva interzicerii intrarii in tara a lui Christian Racovski, organizata de „Romania muncitoare". Este arestat, batut la politie si incarcerat la Vacaresti, impreuna cu I.C. Frimu si alti fruntasi socialisti. Este judecat si achitat.
Debut in presa de mare tiraj cu ancheta Lipitorile porturilor. Cum sunt exploatati muncitorii in portul Braila in ziarul „Dimineata".

1910 — Secretar al Sindicatului muncitorilor din portul Braila. Participa la Congresul Comisiei generale a Sindicatelor si a Partidului Socialist Democrat ca reprezentant al muncitorimii din porturi.
Organizeaza si conduce, impreuna cu Stefan Gheorghiu, greva muncitorilor braileni impotriva „introducerii carnetelor de munca" si marea greva din portul Braila in iunie.
Corespondent al ziarului „Dimineata", la Braila.
Raspunde la ancheta Pentru votul universal, in revista „Viitorul social", alaturi de Const. Dobrogeanu-Gherea, Ovid Densusianu, Mihail Sadoveanu si altii.
Are activitate publicistica in presa muncitoreasca. Publica in „Romania muncitoare" primele povestiri: Mantuitorul, Calul lui Balan, Fammilia noastra, 1 Mai.
In octombrie este internat la sanatoriul „Filaret".
Secretar al „Cercului de editura socialista". Colaborari in „Calendarul muncii" si „Lumea noua".
Pleaca in Egipt; reintalnire cu Stefan Gheorghiu la Alexandria, venit sa-si ingrijeasca sanatatea.

1913 — In decembrie pleaca, cu pasaport, pentru prima oara, la Paris, unde sta patru luni.
Prietenie cu Gheorghe Ionescu, viziteaza muzee, expozitii.

1914 — Reintoarcere la Braila, unde incearca sa faca o ferma. Greutati banesti.
Scrie Scrisori din Paris. La Père Lâchaise, in „Romania muncitoare".

1915 — Casatorie cu Enta (Janeta) Gheorghiu (nascuta Malcos).

1916 — Inchide ferma, isi scoate pasaport si paraseste tara prin Predeal.
Se stabileste la Leysin-Village, unde invata limba franceza, cu dictionarul, citind opere ale clasicilor francezi.
Isi castiga existenta zugravind vilele din sat si odaile sanatoriului.
Este bolnav si se interneaza in „Sanatorium populaire".

1917-1918 — Este lucrator-zugrav de-a lungul cantoanelor elvetiene, muncitor la terasamente si la Uzina de munitii Picard-Pictet, din Geneva, conducator de tractor in cantonul Valais.
Se lupta cu tuberculoza si mizeria, coplesit de datorii.
Prietenie cu compozitorul elvetian Arthur Parchet.
Demersuri la Legatia Romaniei de la Berna, pentru a fi ajutorat baneste si repatriat.
Internat de Crucea Rosie americana in Sanatoriul „Sylvana-sur Lausanne", la sfarsitul anului 1918.

1919 — In ianuarie, un coleg de sanatoriu (Josué Jehouda) ii recomanda opera lui Romain Rolland.
Urmeaza luni de lectura pasionata, care ii restabileste echilibrul. Trimite scriitorului francez o scrisoare de confesiune dramatica, la hotelul din Interlaken, unde se afla in trecere. Scrisoarea ii revine, cu mentiunea: „Plecat fara adresa". Pastreaza scrisoarea.
O carte postala din Braila ii anunta moartea mamei Joita. Are o totala prabusire morala, facandu-si reprosuri ca nu a stat mai mult langa ea.
Este angajat in administratia ziarului „La Feuille", din Geneva, unde publica, in iunie, articolul Tolstoisme ou bolchévisme. Acesta este debutul sau publicistic in limba franceza. Urmeaza in septembrie Lettre ouverte d'un ouvrier à Henri Barbusse si un foileton semnat: Un canibal.

1920 — Paraseste Elvetia si pleaca la Paris.
Se intalneste cu Gheorghe Ionescu.
Are o existenta agitata. In noiembrie pleaca pe Coasta de Azur, unde se stabileste.
Pe 31 decembrie scrie confesiunea „Ultime cuvinte" dedicata lui Romain Rolland. Nu o trimite si o incuie intr-un cufar.

1921 — Pe 3 ianuarie isi taie gatul cu un brici, in parcul „Albert" din Nisa. Este internat la spitalul „Saint Roch". Scrisoarea din 1919, gasita in buzunarul sau, ii parvine lui Rolland, trimisa de politie la ziarul „L'Humanité".
In martie Romain Rolland ii scrie prima data. Este inceputul unei voluminoase corespondente.
Este fotograf ambulant pe „Promenade des Anglais", amendat si inchis de cateva ori la „Maison Célulaire", neavand autorizatie.
Primele incercari literare in limba franceza Une rencontre si Pendant la traversée, trimise lui Rolland care ii raspunde favorabil si il indeamna sa scrie.
Scrie in „L'Humanité — Dimanche" la 27 martie: Nicolai Tziganou, un episod din luptele muncitorilor braileni.
Enta Istrati divorteaza la 10 mai.

1922 — Romain Rolland ii scrie in ianuarie: „Nu astept de la dumneata scrisori exaltate. Astept opera". Ajutat baneste de Gheorghe Ionescu, se retrage la Hautilsur-Triel, unde termina primul manuscris de 406 pagini, cuprinzand: Unchiul Anghel, Sotir, Kir Nicola, Mihail. Il trimite lui Rolland la 4 septembrie. Acesta ii raspunde: „Am citit. Toate prevederile mele sunt confirmate".
Este invitat la Villeneuvet si are prima intalnire cu Romain Rolland la 25 octombrie.
Se intoarce la Paris si scrie Chira Chiralina. Entuziasmat, Rolland ii scrie: „Nu pot sa mai astept, dupa ce am devorat Chira Chiralina, la miezul noptii... E formidabila!".

1923 — Este fotograf ambulant in Normandia.
Revista „Europe" publica Chira Chiralina, cu prefata Un Gorkii balcanic de Romain Rolland.
Primeste primele drepturi de autor. Semneaza primul contract cu editura „Rieder", din Paris.
Are o sanatate precara, dar continua scrisul.

1924 — Este fotograf ambulant la Nisa.
La 30 mai apare Chira Chiralina in volum. Are un succes fara precedent.
Se casatoreste cu Anna Munsch, o croitoreasa alsaciana si se stabileste temporar la Masevaux.
Leaga prietenie cu Iacob Rosenthal.
Incepe colaborarea la „Adevarul literar si artistic", cu Pescuitorul de bureti, scris in limba romana si Sotir; pagini autobiografice, evocari.
Raspunde atacurilor lui N. Iorga si Al.Cazaban. Iorga este unul din cei care nu l-au apreciat deloc, spunand ca este "exprimarea unui hamal din port".
Apare in librarii Oncle Anghel.
I se atribuie „Premiul fara nume", creat de criticul francez Henry Poulaille.

1925 — Debutul ca scriitor roman cu pagini autobiografice Trecut si viitor la editura „Renasterea", unde apare si Mos Anghel tradusa din franceza de autor.
Apare in librarii Présentation des Haidoucs.
In septembrie revine in patrie, dupa noua ani, insotit de Anna Munsch. Merge la Bucuresti, Hunedoara, la Braila la mormantul mamei, la Baldovinesti unde se intalneste cu mos Dumitru, la Iasi unde are o intalnire cu scriitori ieseni, apoi la Snagov cu D. D. Patrascanu, Gala Galaction si Mihail Sadoveanu.
Hartuit de Siguranta, care-i supravegheaza toate deplasarile si atacat violent de presa reactionara.
In octombrie se inapoiaza la Paris. Denunta in ziarele „Le Quotidien" si „Paris-Soir" atrocitatile din tara. Participa la mitingul organizat de „Liga drepturilor omului", unde ia cuvantul.

1926 — Romain Rolland implineste 60 de ani. Istrati colaboreaza la volumul omagial Liber Amicorum Romain Rolland, cu evocarea Les trois phases de mon Romain Rolland.
Membru in „Comitetul pentru apararea victimelor teroarei albe in Balcani" si scrie prefata acuzatoare la brosura Au pays du dernier des Hohenzollerns, care dezvaluia prigoana politista din tara.
Participa la mitingul „Italia in lanturi", la Paris, alaturi de André Breton, Henry Torrès, Marcel Fournier etc.
Se desparte de Anna Munsch si se retrage la Paris.
Apar in librarii Domnitza de Snagov si Codine.

1927 — Este invitat la Congresul P.E.N.-Clubului de la Bruxelles din 18-25 iunie.
Prezideaza si ia cuvantul la mitingul impotriva executarii lui Sacco si Vanzetti la sala Wagram, la Paris.
Interviul lui Frédéric Lèfevre; Une heure avec Panait Istrati, conteur roumain, écrivain francais, in „Les Nouvelles Littéraires".
Este vicepresedinte al asociatiei „Les amis de L'U. R. S. S. ", in Franta.
Invitat oficial la sarbatorirea celei de-a zecea aniversari a Revolutiei din Octombrie. Paraseste Parisul, impreuna cu Christian Racovski. Este gazduit la hotelul „Passage"din Moscova.
„Pravda" ii ia un interviu.
Participa la excursiile oficiale si cutreiera apoi Uniunea Sovietica, pe cont propriu. Il intalneste pe Nikos Kazantzakis, si continua impreuna calatoriile timp de 16 luni.
Este ales membru in comitetul de conducere al „Asociatiei internationale a scriitorilor revolutionari si proletari ", alaturi de A. Lunacearski, Henri Barbusse, Paul Vaillant-Couturier, J. R. Becher.
La sfarsitul lui decembrie face o calatorie in Grecia cu Nikos Kazantzakis.
Vrea sa mearga in Ketalonia, spre a se informa despre biografia tatalui sau.
Apar in presa ateniana articole omagiatoare.
Viziteaza spitalul t.b.c. „Sotiria" si inchisoarea „Singros", unde vorbeste detinutilor comunisti, asigurandu-i de solidaritatea lui.
Conferinta la teatrul „Alhambra" despre cele vazute in Uniunea Sovietica.
Grandioasa manitestatie de strada, se canta „Internationala" si au loc ciocniri cu politia.
Apar atacuri furibunde in presa reactionara greaca. Se initiaza o actiune juridica impotriva lui Panait Istrati si Nikos Kazantzakis, acuzati de „discordie sociala si propaganda comunista".
Nu i se mai da viza de sedere.
In februarie se inapoiaza in Uniunea Sovietica, la Kiev. Asista la turnarea filmului mut dupa Chiralina.
In martie se intalneste aici cu Nikos Kazantzakis si continua impreuna periplul sovietic. Au o intalnire cu Maxim Gorkii evocata in „Les Nouvelles Littéraires" in iunie.
Scrie La famille Perlmutter si Le refrain de la fosse. Nerantsoula.
Apar in librarii Mes Déprats si Les Chardons du Baragan.

1929 — Paraseste Uniunea Sovietica, inapoindu-se la Paris (15 februarie).
Da doua interviuri: Une heure avec Panatt Istrati. Retour de Russie, in „Les Nouvelles Littéraires" in februarie si Panatt Istrati nous parle de L'U.R.S.S. et son opinion sur la littérature prolétarienne, in „Monde" in martie.
Este internat in sanatoriul „Curhaus Victoria", Montana sur Sierre.
Ultima intalnire cu Romain Rolland.
A doua revenire in patrie, pentru anchetarea masacrului grevistilor de la Lupeni. Publica opt reportaje in ziarul „Lupta".
Atacat cu violenta de presa reactionara, denuntat ca „agent al Moscovei", paraseste tara.
A scris impreuna cu scriitorii rusi Victor Serge si Boris Suvarin, Vers l'autre flamme - Conféssion pour vaincus, despre abuzurile regimului comunist. A fost repudiat de socialistii din tara si acuzat de fascism.

1930 — Vrea sa calatoreasca in Egipt, dar nu poate, interzicandu-i-se debarcarea la Alexandria.
Este debarcat la Triest, unde este incarcerat o noapte, supravegheat de politie ca antifascist. Este eliberat de consulii roman si francez, si se inapoiaza la Paris.
Articolul-protest: Pour avoir aimé la terre in „Les Nouvelles Littéraires" din februarie.
Intrerupere temporara a corespondentei cu Romain Rolland. Aceasta va fi reluata in 1934.
Aprilie: revine la Baldovinesti, hotarat de a se stabili definitiv. Incearca sa faca o ferma de porci, dar autoritatile locale il sicaneaza si ferma esueaza.
Se retrage la Braila, unde isi construieste o casuta pe terenul unui prieten.
Il demoralizeaza starea precara de sanatate. Are greutati banesti, editura „Rieder" nerespectand plata drepturilor de autor. Face imprumuturi la banci locale.
Apar in librarii: Le Pecheur d'éponges, placheta Pour avoir aimé la terre si in traducere Haiducii.

1931 — La „Festivalul literar" de la Iasi din 18 ianuarie citeste pagini despre prietenie. Mihail Sadoveanu il revendica „fiu al acestui pamant".
Au loc manifestatii huliganice in strada si trebuie sa intervina armata.
In iunie pleaca la Paris pentru clarificarea relatiilor cu editura „Rieder".
Sejurul pe Coasta de Azur il ajuta sa isi amelioreze starea de sanatate.
Revine la Braila.
Divorteaza de Anna Munsch.
Apar Tsatsa Minnka, in editie obisnuita si de lux, ilustrata de H. Boissonas si traducerea lui din franceza Tata Minca.

1932 — Turneu cu conferinta „Les Arts et l'Humanited d'aujourd'hui", in Austria si Germania, organizat de Deutsche Kulturbund. (3—17 februarie).
Intovaraseste pe scriitorul danez A. M. de Jong, bun prieten, prin tara.
In iunie tuberculoza revine si se interneaza in sanatoriul „Filaret".
Se retrage la Manastirea Neamt, pentru ingrijirea sanatatii pana in februarie 1933.
Vizitat de Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, dr. I.I. Mironescu.
Continua scrierea noii serii a operei: Viata lui Adrian Zograffi.
Se casatoreste cu Margareta Izescu la 18 aprilie.

1933 — Paraseste Braila, instalandu-se la Bucuresti, str. Popa Savu, nr. 33.
Din nou este bolnav si internat la sanatoriul „Filaret".
Este atacat de huligani fascisti, in libraria „Alcalay", cu prilejul „Saptamanii cartii" din mai.
In iulie pleaca in voiaj la Paris cu sotia.
Acum apar in „Les Nouvelles Littéraires" articolele: L'homme qui n'adhère à rien (8 aprilie), Lettre ouverte à Frangois Mauriac (22 aprilie), Adhérer ou ne pas adhérer (29 iulie), Lettre à Romain Rolland (2 septembrie).
Are colaborari in presa din tara la "Curentul", „Romania literara", „Familia" si „Tribuna".
Apar in librarii La Maison Thüringer, Le Bureau de Placement si traducerea lui din franceza Casa Thüringer.

1934 — La sfarsitul lui martie se inapoiaza la Bucuresti.
Este ales membru la „Société des Gens de Lettres de France".
La 10 august implineste cincizeci de ani. Da interviu in ziarul „Rampa" si apare Pagini de carnet intim, in ziarul „Credinta" la 24 decembrie.
Apar in librarii: Méditerrannée, lever du soleil si traducerile lui din franceza Chira Chiralina si Biroul de Plasare.

1935 — Campania calomnioasa a lui Henri Barbusse, reluata si de presa din tara ii tulbura precara sanatate. Se hotaraste sa-l dea in judecata pe scriitorul francez.
Cade grav bolnav. Este singur si izolat de toata lumea.
La 16 aprilie moare Panait Istrati.
Este ingropat la cimitirul Bellu alaturi de mama sa, fara serviciu religios.
Monument funerar este facut de Milita Patrascu.
In acelasi an apar post-mortem in librarii: Méditerrannée. Coucher du soleil si Codin, in colectia „Akademos", prefatat de Ion Minulescu.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA