Editura Global Info / Biografii

Biografie

Petre Ispirescu

1830 — In ianuarie se naste la Bucuresti, in mahalaua Pescaria Veche, Petre Ispirescu.
Tatal sau Gheorghe avea o frizerie pe Calea Vacaresti.
Mama, Elena, de origine transilvaneana, era, se pare, o povestitoare neintrecuta.
A mai avut doi frati si o sora.
De la parinti sau de la calfele si clientii tatalui sau, Ispirescu a putut asculta, in copilarie, numeroase creatii populare, mai ales basme.
Din initiativa mamei, Petre este deprins sa scrie si sa citeasca de catre dascalul Nicolai de la biserica Udricani din cartierul lor.

1840 — Petre Ispirescu isi continua studiile la cantorul Lupescu de la biserica Olteni.

1843 — Invata "psaltichia" cu profesorul de muzica George Voiculescu de la biserica Domnita Balasa. Canta in fiecare duminica la mesa si castiga astfel lunar, timp de doi ani de zile, cate 10 lei pe luna.
Din pricina lipsurilor materiale, se vede nevoit, la 12 ani, sa isi asigure singur existenta.

1844 — Nereusind sa-si desavarseasca instructia in scoala, dar avid de cat mai multe cunostinte, Ispirescu intra ucenic la tipografia condusa de Zaharia Carcalechi, sperand ca acolo unde se tiparesc cartile se poate studia. Z. Carcalechi edita din 1843 ziarul "Vestitorul romanesc". Aici Ispirescu lucra cate 14 ore pe zi.

1848 — Se califica in meseria de tipograf. Devine serios, staruitor si solitar. Patronul ii mareste salariul si responsabilitatile, iar duminicile il invita sa-si petreaca timpul liber in familia sa.

1849 — Moare tatal sau, Gheorghe Ispirescu.
Pentru a o distra pe maica sa intristata de doliul recent, Petre invata sa cante la ghitara. Inzestrat cu simt artistic, scrie primele sale versuri.

1853 — Un amic in varsta, medic si un altul negustor, un om retras de afaceri, il invata franceza dandu-i lectii seara dupa lucru.
Cand avea timp scria pe tot felul de hartii si citea tot ce-i cadea in mana.

1854 — Patronul sau ii propune s-o ia in casatorie pe-o nepoata. Petre refuza, paraseste tipografia si se angajeaza la tipografia lui Iosif Copainig. Aici se tiparesc in traducere Atala, Paul si Virgina, Swift, Rousseau, Dumas, Victor Hugo, Cervantes.
Petre continua sa locuiasca impreuna cu mama sa-si isi petreaca duminicile acasa. Depune eforturi sa citeasca Fabulele lui Florian in original.

1858 — Accepta sa imprime, fara a prezenta textul cenzurii, Corespondenla secreta a principelui Vogoride, un text util al unui grup de partizani ai Unirii Principatelor. Politia ii aresteaza pe toti participantii afacerii, inclusiv pe Ispirescu, care petrece trei saptamani in inchisoare, pierzandu-si serviciul si ramanand astfel trei luni fara lucru.
La sfarsitul anului, Vasile Boerescu, participant la Unire si viitor ministru de externe, ii ofera directia unei tipografii mai moderne, care poseda prima presa mecanica din Bucuresti si imprima revista "Nationalul".

1860 — La tipografie Boerescu detine capitalul, iar Ispirescu directia si activitatea.

1861 — Decide sa se insoare. Se casatoreste cu Sevastita, fiica lui Dima Petrescu, staroste de cavafi. Au impreuna zece copii.
Isi cumpara o casa pe strada Salciilor. Activitatea sa de tipograf il face sa intre in contact cu scriitorii si cu oamenii timpului sau, I. Ionescu de la Brad, N. Filimon, I. Ghica, D. Bolintineanu.

1862 — Talentul sau se dezvaluie insa in basme, caci limbajul popular ii era mai apropiat si il stapanea ca un adevarat povestitor anonim.
Primele basme, sase la numar, le publica in "Taranul roman" la indemnul lui Nicolae Filimon. Primul apare pe 21 ianuarie, Tinerete fara batranete si viata fara moarte. Urmeaza Praslea cel voinic si merele de aur, Balaurul cel cu sapte capete, Fata de imparat si pescarul, Fiul vanatorului.
In aprilie tipareste prima culegere de basme cu titlul Basme sau snoave populare.

1863 — Vasile Boerescu isi vinde imprimeria lui Cezar Bolliac si Ispirescu ramane fara lucru.
C. A Rosetti, viitor ministru, il invita sa ia directia imprimeriei unde iesea de sub tipar "Romanul", revista partidului liberal, atunci in opozitie.

1864 — Guvernul suprima "Romanul". Ispirescu este din nou fara serviciu.
Impreuna cu Scarlat Walter si Franz Göbl intemeiaza "Tipografia lucratorilor asociati".
Ispirescu conduce personal foaia "Tipograful roman".

1866 — La invitatia lui Ion Ghica, ministrul de interne, accepta sa supravegheze si sa ia directia Imprimeriei de Stat. Demisioneaza peste doi ani.

1868 — Ispirescu impreuna cu alti trei asociati, fondeaza "Noua tipografie a Laboratorilor romani". Lucreaza temeinic, dar cheltuielile devin o chestiune complicata.

1872 — Apare cea de-a doua serie de basme: Legende sau basmele romanilor. Ghicitori si proverburi.. Cu o prefat a de B. P. Hasdeu.
Situatia materiala se amelioreaza. Este incurajat, apreciat pentru calitatile scrisului si pentru cunoasterea profunda si inestimabila a creatiei populare.

1873 — Scoate de sub tipar la Marea tipografie a Laboratorilor romani Snoave sau povesti populare.

1874 — Publica din nou Snoave sau povesti populare la aceeasi tipografie.

1876 — Apar Ispravele si viata lui Mihai Viteazul si din nou Legendele sau basmele romanilor.

1877 — Publica un articol intitulat Basme romane si basmele franceze.

1878 — Ramas de unul singur la imprimerie, Ispirescu ii transforma numele in "Tipografia Academiei Romane".
Moses Gaster publica un articol elogios despre Ispirescu in "Magasin für die Literatur des Auslandes".

1879 — Imprima volumul Din povestile unchiului sfatos, basme paganesti, sub influenta lui A. I. Odobescu care de fapt le prefateaza. Basmele constituie o prelucrare de mituri din folclorul universal, fragmente de mitologie greaca povestita pentru copii intr-un limbaj popular.

1880 — Moses Gaster publica un nou articol despre Ispirescu in "Literatur Blatt für die Germanische und Rumänische Philologie".
Isi petrece noptile copiind texte pentru J. Urban Jarnik care proiecta sa faca la Viena o Crestomatie romana de texte vechi rare. Cu aceasta ocazie a luat contact cu Eminescu si cu Slavici si reuseste in urma lecturilor destul de sistematice, sa dea viata vechilor texte ale literaturii romane.
Tipareste Pilde si ghicitori.

1881 — Pentru intaia oara in viata Ispirescu paraseste Bucurestiul pentru a se duce la Rosiorii-de-Vede, unde fiica-sa trebuia sa fie numita institutoare.

1882 — Publica principala opera a vietii sale Legende sau basmele romanilor, adunate din gura poporului de Ispirescu, culegator-tipograf, unde figureaza 37 dintre cele mai frumoase basme, cu o prefata de Vasile Alecsandri. Volumul cuprinde si un basm al lui Nicolae Filimon, Omul de piatra, la care se face mentiunea: "Scris de raposatul N. Philemon si publicat prima oara in Taranul roman nr. 34 din 1862".
Articole elogioase apar in "Revista de Istorie, arheologie si filologie", "Gazeta Transilvaniei", "Telegraful roman", "Romania libera", "Familia".
Academia insa nu ii premiaza lucrarea.

1883 — Un librar din provincie reimprima si desface volumele scriitorului.
La 21 iunie Ispirescu are prima congestie cerebrala din care isi revine cu greu.
Tipareste Basme, snoave si glume.

1885 — Se preocupa, primul la noi, de valorificarea folclorului pentru copii, in volumul Jocuri si jucarii de copii, adunate de Ispirescu, culegator-tipograf (Sibiu, Editura Institutului tipografic).

1886 — Din povestile unchiului sfatos, Despre pomul Craciunului (Krist-Baum) de Ispirescu culegator-tipograf, (Bucuresti, Tipografia Academiei Romane).
Povesti morale, adunate din gura poporului de Ispirescu, culegator-tipograf, Bucuresti, Tipografia Academiei Romane.

1887 — La 27 noiembrie (21 noiembrie dupa unele surse) o noua congestie cerebrala il loveste la masa de lucru si ii provoaca moartea.
In testamentul sau roaga prietenii sa aibe grija de copii lui minori.
Este inmormantat la 30 noiembrie in Cimitirul Bellu din Bucuresti.
Majoritatea publicatiilor publica necrologuri.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA