Editura Global Info / Biografii

Biografie Sergiu Al-George

13 septembrie 1922 - Sergiu (Anatol) Al-George se naște în Târgu Mureș. Mama lui, Antonina Donos, era originară din județul Soroca (Basarabia), comuna Grinăuți, provenind dintr-o familie cu o puternică tradiție ortodoxă: nouă preoți și șase soții de preoți ortodocși pe parcursul a cinci generații.

Sergiu Al-GeorgeTatăl lui, Vasile Al-George, era originar din județul Năsăud, comuna Sângeorz-Băi, fiul unor țărani înstăriți. Aparținea intelectualității ardelene, fiind absolvent al Facultății de Drept și al Academiei de Muzică și Artă Dramatică din București.

A luptat ca voluntar în Marele Război al Reîntregirii Neamului, fiind grav rănit, decorat și încadrat locotenent. A participat la intrarea trupelor române în Basarabia, după Marea Unire, ocazie cu care a întâlnit-o pe viitoarea lui soție.

Cei doi soți s-au stabilit la Târgu-Mureș, unde Vasile Al-George a fost încadrat ca funcționar public. A avut o bogată participare la viața culturală a epocii, fiind colaborator la revistele "Flacăra", "Gândirea", "Cosânzeana", "Societatea de mâine", "Cele Trei Crișuri", "Pagini Basarabene" și la ziarele "Românul", "Dreptatea", "Patria", "Voința".

A fost autorul unui volum de versuri intitulat "Pământ" și traducător din lirica maghiară. Preocupat și de activitatea de cercetare a lumii indiene, a lăsat un caiet care are scris pe prima pagină "Mahābhārata" și care pare a fi o traducere din germană.

Numele de Sergiu a fost alegerea mamei sale, iar tatăl, mare iubitor al lui Anatole France, i-a adăugat numele de Anatol. La insistența unchiului său, fratele mai mare al tatălui, tânărul Sergiu a urmat primele clase ale Liceului Militar din Târgu-Mureș, alături de fratele său, George. Prin mutarea familiei la Chișinău, și-a continuat școala la liceul militar, apoi la liceul Alexandru Donici din acest oraș. Ultimul an l-a făcut la liceul Matei Basarab din București, unde familia se mutase din nou, la un an înaintea cedării Basarabiei.

Prin 1939 începe să studieze limbile sanskrită și tibetană. Este fascinat de Mircea Eliade în urma lecturii nuvelei „Secretul doctorului Honigberger” și ulterior „Oceanografie.”

1941 – Se înscrie la facultatea de medicină și șase ani mai târziu absolvă printre primii zece urmând să devină doctor otorinolaringolog.

În anul 1947 termină Facultatea de Medicină printre primii zece dintre cei două sute de absolvenţi. O întâlnește pe Dorina Bucur, viitoarea sa soție. Dorina Bucur provenea dintr-o familie de obârșie brăileană, tatăl său, George Bucur, participând la războiul din 1916 și coborând din strămoși făgărășeni care luptaseră în Războiul de Independență, în timp ce pe linie maternă avea rădăcini în Dobrogea și Basarabia.

1947 – Primul său articol, "Le mythe de l'ātman et la genése de l'absolu dans la pensée indienne", apare în Revue des études indoeuropéennes.

1948 – Începe să lucreze ca preparator și ulterior ca asistent la Institutul de Medicină și Farmacie.

1952 – După ezitări, Dorina pregătește cererea de adeziune la partidul comunist. Sergiu cere să vadă cum arată o astfel de cerere doar pentru a o rupe în fața colegilor de serviciu. Curând după incident Sergiu este concediat din post.

1953 – Se angajează ca doctor ORL la Corul Armatei apoi la Cabinetul medical al Operei.

Inventează primul stroboscop mecanic românesc pentru investigarea laringelui, construit în întregime de mâna lui și brevetat în 1957. Redactează primul tratat de foniatrie românesc, publicat la Editura Medicală în 1958.

Studiază intens limbile sanskrită și tibetană, lingvistica și filozofia indiană împreună cu prietenul său Arion Roșu.

1957 - "Pūrṇa ghaṭa et le symbolisme du vase dans l'Inde", se publică în Arts Asiatiques Journal, Paris, având pe Arion Roșu drept coautor.

"Indriya et le sacrifice des prāṇa ", este publicată în revista Mitteilungen des Instituts für Orientforschung, Berlin, de asemenea cu Arion Roșu drept coautor.

Sergiu Al-George devine membru fondator al Asociației de Studii Orientale.

Face o comunicare la Societatea de Studii istorice și Filologice cu titlul: Un manuscris tibetan în țara noastră.

Articolul intitulat “Le sujet grammatical chez Pāṇini” este publicat în revista Studia et Acta Orientalia.

Îl întâlnește pe profesorul Raghu Vīra, director al International Cultural Academy of India, în timp ce acesta vizita România.

1958 - "Tratat de Foniatrie” este publicat la Editura Medicală.

18 Decembrie 1958 – Al-George este arestat împreună cu alți intelectuali și condamnat în martie 1960 la șapte ani închisoare corecțională, patru ani interdicție și confiscarea averii pentru deţinerea unei scrisori intitulată “Lettre à un ami lointain,” trimisă de Emil Cioran lui Constantin Noica, și a cărții lui Mircea Eliade “La Fôret Interdite,” fapte considerate drept uneltire împotriva ordinii sociale. Execută cinci ani și șase luni de închisoare dintre care trei ani de muncă grea în Balta Brăilei.

Aprilie 1964 – Este eliberat din închisoare, cu sănătatea ruinată datorită muncii grele și torturilor îndurate. Se reintegrează cu dificultate în viața zilnică. Este reîncadrat într-o policlinică periferică cu consultații puține unde are timp să se ocupe de pasiunile filozofice. Liniștea și patriarhalitatea locului i-au favorizat şi restabilirea fizică și psihică.

1966 - "La fonction révélatrice des consonnes chez les phonéticiens de l'Inde antique", apare în Cahiers de linguistique théorique et appliquée, Academia Republicii Populare Române.

1967 - "The Semiosis of Zero according to Pāṇini", apare în revista East and West; în același an face o prezentare numită "L'Inde antique et les origines du structuralisme" la Congresul Internațional de Lingvistică, București.

1968 - "The extra-linguistic origin of Pāṇini's syntactic categories and their linguistic accuracy", apare în Journal of Oriental Institute, Baroda, India.

June 12, 1969 – Prezintă " Actualitatea gramaticii lui Pāṇini“ la Asociația de Studii Orientale. În același an articolul “Sign (lakṣaṇa) and propositional logic in Pāṇini" este publicat în East and West Journal.

1970 - "Medicina indiană" și "Medicina tibetană", sunt publicate în Istoria Medicinei Universale, București. "Occupational and non-occupational respiratory allergy in bakers" este publicat în revista Acta Allergologica.

1971-1973 – Este lector extern la Facultatea de limbi orientale din București – Secția de indologie unde predă filozofia și civilizația indiană, semioză, lingvistică, logică, limba sanskrită, limba tibetană, filozofia limbajului și gramatica lui Pāṇini.

1971 – Fructul a trei decenii de muncă, “Filozofia indiană în texte: Bhagavad Gītā, Sāṁkhya Kārikā, Tarka Samgraha,” traduse din sanskrită, sunt publicate într-un singur volum la Editura Științifică, București.

1972 – Face o serie de comunicări: "Logică și limbaj în perspectiva lingvisticii indiene vechi” la Societatea Română de Lingvistică, "Eros și simbol în psihologia europeană și indiană“ la Asociația de Studii Orientale, “Metaforă și filosofie din perspectivă indiană” şi "Logica deontică în filosofia Mīmāṃsā".

Este invitat de atașatul cultural al Ambasadei Indiei să călătorească în India pentru a vizita centre importante de sanskritologie. În timp ce vizitează Calcutta o întâlnește Maitreyī Devi, eroina faimoasei nuvele “Maitreyī,” scrisă de Mircea Eliade.

Articolul "Interview with Sergiu Al-George about his trip to India", semnat de Amita Bhose, este publicat în cotidianul Jugantar, Calcutta. În același cotidian Bhose publică o traducere prescurtata a articolului lui Al-George, “Indian Notes,” și primește scrisori impresionante din partea cititorilor.

1973 – Împreună cu Amita Bhose și Aurora Nasta prezintă “Rădăcinile tradiționale ale gândirii lui Gandhi" la convenția UNESCO.

Călătorește la Paris pentru a participa la un congres de indianistică însă formalitățile de călătorie îl împiedică să ajungă în timp util. În schimb are ocazia de a-l întâlni pe Mircea Eliade aflat, conform obiceiului acestuia, în vacanța de vară în acest oraș. Cei doi se bucură de îndelungi conversații.

Maitreyi Devi face o vizită surprinzătoare la București și petrece noul an cu familia Al-George, Amita Bhose și Constantin Noica.

1976 – “Limbă și gândire în cultura indiană” este publicată la Editura Științifică și Enciclopedică, București.

1978 - "Are Pāṇini's sūtras descriptive or prescriptive sentences?" este publicată în Annals of the Bhandarkar Oriental Research Institute, Diamond Jubilee Volume.

Articolul "Temps, histoire, destin", este publicat în Cahiers de L'Herne journal, (Cahier Mircea Eliade).

1979 – Prezintă "La résonnance de la pensée indienne dans la culture roumaine", la Fourth World Sanskrit Conference, I.A.S.S, Weimar.

1981 – Studiul "Brâncuși et l'Inde" este publicat în Revue Roumaine d'Histoire de l'Art, Serie Beaux-Arts.

Cartea "Arhaic și universal. India în conștiința culturală românească" este publicată la Editura Eminescu, București.

Participă la congresul de sanskrită ținut în Varanasi (Benares). Comunicarea pregătită “Metaphor and Philosophy from an Indian Perspective,” este reprogramată într-o sesiune specială în fața unei săli arhipline, unde savanți de frunte îi validează eforturile solitare.

Ține o disertație la universitatea din Delhi, concentrându-se asupra celor două mari pasiuni științifice ale vieții sale: metafora și Pāṇini.

La întoarcerea din India, în momentul în care ajunge acasă, îi spune soției: „Am fost atât de fericit încât acum pot să mor.”

10 Noiembrie 1981 – La patru zile după întoarcerea din India, Sergiu Al-George moare în urma unui atac de cord.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA