| Editura Global Info / Biografii |
Biografie
Titu Maiorescu
1840 — La 15 februarie se naste la Craiova, Titu Liviu Maiorescu.
Tatal, Ioan Maiorescu nascut in 1811 la Bucerdea langa Blaj, se tragea dintr-o familie taraneasca din Bucerdea Granoasa, iar numele sau adevarat era Ioan Trifu. Datorita unei inrudiri dupa mama cu Petru Maior, isi ia numele de Maiorescu. Teolog prin formatie (cu studii la Blaj, Pesta, Viena), Profesor la Cernauti, Craiova, Iasi, Bucuresti.
Mama lui Titu Maiorescu, nascuta Maria Popazu, este sora carturarului episcop al Caransebesului, Ioan Popazu. Familia Popazu era de la Valenii de Munte, de origine aromana.
1842-1843 — Familia Maiorescu se muta la Brasov si apoi la Iasi.
1846-1849 — Titu Maiorescu este elev al scolii primare din Craiova.
In zilele revolutiei, Ioan Maiorescu este plecat in misiune la Frankfurt am Main. Maria Maiorescu cu copiii pribegesc la Bucuresti, Brasov, Sibiu. In dec. 1848 sub conducerea lui Avram Iancu, familia lui Ioan Maiorescu ajunge la Blaj. Din nou la Brasov. Titu Maiorescu continua cursul primar la scoala protodiaconului Iosif Barac.
1850-1851 — Absolveste scoala primara; este inscris la Gimnaziul romanesc din Schei-Brasov, gimnaziu infiintat in 1850 de unchiul sau, Ioan Popazu.
In casa protopopului Popazu il intalneste pe Anton Pann.
1851 — Familia Maiorescu se stabileste la Viena, unde tatal era salariat al Ministerului de justitie.
In octombrie Titu Maiorescu este inscris in clasa I la Gimnaziul academic, anexa pentru externi a Academiei Theresiane. I se echivaleaza anul de gimnaziu de la Brasov si este trecut in clasa a II-a.
1855 — Ca elev al Gimnaziului academic vienez, Titu Maiorescu isi incepe notatiile Jurnalului personal, tinut pana in iulie 1917.
1856 — Titu Maiorescu intra ca intern in Academia Theresiana.
1857 — Trimite la 3 ianuarie o scrisoare catre Gazeta Transilvaniei, semnata Aureliu, cu intentia de a servi ca prezentare unor traduceri ale sale din Jean Paul (Noapte de Anul Nou), pe care le trimitea revistei. Desi traducerea nu a fost publicata la acea data, scrisoarea editata de Aurel A Mureanu in Gazeta cartilor, nr. 1, 1934 este considerata „cea dintai incercare publicistica" a lui Maiorescu.
1858 — Absolvirea Academiei din Viena ca sef de promotie.
Pleaca din Viena la 31 iulie si se intoarce la Brasov.
Pleaca apoi la Berlin, inscriindu-se la Universitate (pentru studii de filozofie si drept).
1859 — Se stabileste la Bucuresti si este numit prin decret domnesc „prezident la Obestasca Epitropie" , apoi director la Eforia Instructiunii Publice.
Este preparator pentru limba franceza in familia Kremnitz. Da lectii celor patru copii ai familiei, printre care si Clara, viitoarea sa sotie.
Titu Maiorescu trece doctoratul in filozofie la Giessen, magna cum laude.
Intors in tara, publica articolul Masura Inaltimii prin barometru in revista Isis sau natura.
La 1 octombrie pleaca la Paris ca bursier al Eforiei, unde va studia dreptul.
Face dese calatorii la Berlin.
1860 — Tine la Berlin o serie de conferinte asupra filozofiei. Aici apare lucrarea de filozofie a lui T. M., Einiges Philosophische in gemeinfasslicher Form (Consideratii filozofice pe intelesul tuturor) sub influenta ideilor lui Herbart Feuerbach.
Sorbona ii da titlul de licencé ès lettres.
Isi pregateste doctoratul cu teza: La relation. Essai d'un nouveau fondement de la philosophie pana la sfarsitul lui 1861 cand va parasi Franta.
1861 — Tine la Berlin o conferinta (Die alte französische Tragödie und die Wagnersche Musik — Vechea tragedie franceza si muzica lui Wagner) in folosul monumentului lui Lessing la Kamenz, repetata la Paris, la „Cercle des socétés savantes", reluata sub forma de comunicare, din nou la Berlin, la Societatea de filozofie.
Obtine la Paris diploma de licenta in drept, cu teza Du régime dotal.
La sfartul anului se intoarce definitiv in tara, stabilindu-se la Bucuresti.
Incepe ciclul de conferinte despre Educatiunea in familie.
1862 — Este numit in magistratura, mai intai supleant la Tribunalul Ilfov, apoi procuror.
Se casatoreste cu Clara Kremnitz.
Numit director la Gimnaziul central sau Colegiul national din Iasi si la internatul aceleiasi scoli.
Preda cursul de istorie la Universitate, cu tema Despre istoria republicii romane de la introducerea tribunilor plebei pana la moartea lui Iuliu Cezar cu privire special la dezvoltarea economico-politica.
1863 — Titu Maiorescu publica la Iasi Anuariul Gimnasiului si Internatului din Iasi pe anul scolar 1862-1863; anuarul este precedat de disertatia lui: Pentru ce limba latina este chiar in privinta educatiei morale studiul fundamental in gimnaziu?
La 28 martie se naste fiica lui, Livia.
Este numit la directia Institutului Vasilian din Iasi, care se cerea „fundamental reorganizat". In vederea acestei misiuni, din insarcinarea ministrului instructiunii publice de atunci, Al. Odobescu, el va pleca intr-o calatorie documentara la Berlin, intorcandu-se la Iasi in ianuarie 1864.
Initierea ciclului de conferinte de rasunet „Prelectiuni populare". Maiorescu va continua, cu intermitente, conferintele pe teme umanistice, in cadrul „Junimii", pana in 1881.
Decan al Facultatii de litere (din februarie pana in septembrie), Rector al Universitatii Iesene (din septembrie pana in anul 1867).
1863-1864 — Preda filozofia la Facultatea de litere din Iasi.
1863 — Ia fiinta „Junimea", al carei coordonator este Maiorescu; alaturi de el, membri fondatori: P. P. Carp, Vasile Pogor, Th. Rosetti, Iacob Negruzzi. Scopul era de a combate tendinta data de "Societatea Academica".
1864 — Titu Maiorescu publica Anuariul Institutului Vasile Lupu, scoala normala Trei Ierarhi din Iasi, pe anul scolar 1863-1864. In acest anuar Ion Creanga figureaza ca premiant.
Apare brosura Regulile limbii romane pentru incepatori.
Din octombrie 1864 pana in aprilie 1865 Titu Maiorescu este suspendat din invatamantul universitar de la scoala normala, in timpul procesului calomnios inscenat de o grupare adversa de universitari ieseni, in frunte cu N. Ionescu. Achitat, Titu Maiorescu va fi repus in toate drepturile sale.
1865 — In cadrul „Junimii", Titu Maiorescu isi expune opiniile asupra scrierii in limba romana, idei teoretizate apoi in studiul Despre scrierea limbii romane.
1866 — Apare volumul Despre scrierea limbii romane.
Infiintarea Societatii Academice Romane.
Impreuna cu o asociatie de profesori, Titu Maiorescu intemeiaza Institutul academic, care va fuziona in 1879 cu Liceul nou sub denumirea de Institutele unite (1879-1907).
1867 — La 1 martie apare revista Convorbiri literare, organul literar al „Junimii", faza ieseana (1867-1885), avandu-l redactor pe Iacob Negruzzi.
La 20 iulie Titu Maiorescu este numit membru al Societatii Academice Romane.
Apare primul studiu de critica literara al lui Titu Maiorescu, Despre poezia romana, in Convorbiri literare si separat in volumul Poezia romana.
Tot Convorbirile literare publica In contra directiunii de astazi a culturii romane si Aforisme de Titu Maiorescu.
1868 — A Densusianu considera ca studiul lui Titu Maiorescu Poezia romana este un plagiat din Estetica lui Fr. Th. Visscher, acuzatie anulata de cercetatorii operei lui Maiorescu.
Apare articolul Limba romana in jurnalele din Austria, in Convorbiri literare.
Este inlaturat de la directia Scolii Normale.
Apare Asupra poeziei noastre populare.
1869 — La 9 august se naste fiul lui Titu Maiorescu, Liviu.
Pe data de 12 august Titu Maiorescu demisioneaza din Societatea Academica Romana, ca urmare a neaderarii sale la etimologismul ardelean dominant in acest for.
Apare articolul Observatiuni polemice, in Convorbiri literare, raspunsul criticilor la studiul Poezia romana. O cercetare critica.
1870 — Apare articolul Despre reforma invatamantului public, in Convorbiri literare.
1871 — Apare articolul Directia noua, in Convorbiri literare, studiul de consacrare a lui Mihai Eminescu.
Inceputul carierei parlamentare a lui Titu Maiorescu, cariera pe care o va continua tot restul vietii.
1872 — In iunie T. Maiorescu se intalneste pentru prima data cu Mihai Eminescu, la Botosani.
Apare continuarea articolului Directia noua, in Convorbiri literare.
Moare fiul sau, Liviu.
1873 — Apare articolul Raspunsurile „Revistei Contimporane" in Convorbiri literare.
Apare brosura: Al doilea studiu de patologie literara. Raspunsurile „Revistei contimporane".
1874 — Titu Maiorescu paraseste Iasii, stabilindu-se la Bucuresti.
Face parte pentru prima oara dintr-un guvern intre 7 aprilie si 29 ianuarie 1876 ca ministru la Culte si Instructiune Publica in cabinetul Lascar Catargi.
Titu Maiorescu este propus ca membru al Societatii „Romania juna" din Viena.
Apare primul volum de Critice la Bucuresti.
1876 — Apare Logica, partea I: Logica elementara, Bucuresti, lucrare elocventa pentru studiul de 19 ani al lui Titu Maiorescu asupra acestei discipline filozofice.
In Convorbiri literare, Aforismele pentru intelepciunea in viata de Arthur Schopenhauer, trad. de Titu Maiorescu.
Titu Maiorescu este numit agent diplomatic la Berlin (31 mai, 2 iulie).
1877 — Titu Maiorescu la conducerea ziarului Timpul (27 ian. — 23 apr.).
1879 — Reintrarea lui Titu Maiorescu la Academia Romana in ziua de 24 mai, institutie reorganizata pe fundalul Societatii Academice, prin decretul din 29 martie 1879.
Apare editia a II-a a lucrarii Regulile limbii romane pentru incepatori (clasa a II-a primara), retiparita cu invoirea autorului de Ion Creanga.
Deputat in Adunarea Constituanta.
1880 — Titu Maiorescu face parte din comisia Academiei pentru elaborarea proiectului ortografic, alaturi de Hasdeu, Alecsandri, Quintescu, sub predintia lui Barit.
La 8 aprilie Titu Maiorescu citeste in sesiunea generala a Academiei proiectul noii ortografii a limbii romane.
1881 — Retragerea lui Titu Maiorescu din Comitetul Clubului conservator si formarea gruparii junimiste.
In Convorbiri literare apar articolele In contra neologismelor si Literatura romana si strainatatea.
1883 — Apare articolul Despre progresul adevarului in judecarea lucrarilor literare, in Almanahul Societatii Academice „Romania juna" din Viena.
Titu Maiorescu publica editia princeps Poezii de Mihai Eminescu. Numarul editiilor de poezii ale lui Eminescu se ridica in timpul vietii lui Maiorescu la 10 (publicate in 1883-1913).
1884 — Incepand cu data de 10 octombrie Titu Maiorescu isi reia cariera didactica in cadrul Universitatii din Bucuresti (dupa 13 ani de la destituirea sa din invatamant de catre ministrul Cristian Tell) tinand cursuri de Logica si Istoria filozofiei (germane, franceze, engleze) in secolul al X1X1ea, discipline pe care le va preda pana in 1909.
1885 — Apare articolul Comediile dlui I. L. Caragiale, in Convorbiri literare. Din acest an Convorbirile literare apar la Bucuresti.
1886 — In Convorbiri literare apar articolele Poeti si critici si In laturi! (articol scris cu prilejul aparitiei lucrarii lui A Densusianu Istoria limbii si literaturii romane).
In decembrie incepe divortul lui Maiorescu de sotia sa Clara, bolnava de cancer la san. Aceasta paraseste Romania si moare la scurt timp.
1887 — Titu Maiorescu se casatoreste cu Ana Rosetti.
1889 — Articolul Eminescu si poeziile lui, in Convorbiri literare.
Demisioneaza din functia de Ministru al Cultelor, primita un an in urma.
1890 — Volumul Arthur Schopenhauer, Aforisme asupra intelepciunii in viata, traducere de Titu Maiorescu.
Articolul Asupra personalitatii si impersonalitatii poetului in Convorbiri literare.
Redevine Ministru al Cultelor
1892 — Se tipareste editia Critice (1867-1892). in 3 vol.
Titu Maiorescu publica Contraziceri? constituind replica lui la studiul lui C. Dobrogeanu-Gherea Personalitatea si morala in arta.
La 31 octombrie Titu Maiorescu este ales rector al Universitatii din Bucuresti.
1893 — Apare Anuarul Universitatii din Bucuresti pe 1892-1893.
1894 C. Dobrogeanu-Gherea raspunde la articolul Contraziceri? cu Asupra esteticii metafizice si stiintifice.
1895 — Publica studiul "Ioan Popovici-Banateanul".
1897 — Titu Maiorescu demisioneaza din functia de rector al Universitatii din Bucuresti.
Incepe editarea Discursurilor parlamentare (vol. 1 vol. 11, in 1899 va aparea vol. III; in 1904 vol. IV; vol. V va fi tiparit in 1915).
1902 — In Convorbiri literare se publica articolul Oratori, retori si limbuti.
1903 — Apare O rectificare literara (Eminescu), in Convorbiri literare.
Titu Maiorescu face parte din comisia Academiei pentru elaborarea unui proiect de revizuire a ortografiei (aprobata in 1880).
1904 — Titu Maiorescu prezinta in sesiunea Academiei proiectul ortografic care recunoaste prioritatea fonetismului in scrierea limbii romane.
1906 — Publica raportul asupra volumului: Octavian Goga, Poezii, aparut in 1905.
1907 — Publica rapoartele academice asupra volumelor: M. Sadoveanu, Povestiri, I. Al. Bratescu-Voinei, In lumea dreptatii.
1908 — Se tipareste editia Critice (1866-1907), ed. completa, 3 vol.
1909 — In Convorbiri literare se publica Raspuns la discursul de receplie al dlui Duiliu Zamfirescu.
La 31 octombrie Titu Maiorescu se retrage din invatamant sub motivul limitei de varsta.
1910 — Sarbatoarea lui Titu Maiorescu la implinirea a 70 de ani.
Numar festiv al Convorbirilor literare, inmanat lui Titu Maiorescu la 15 februarie de catre Barbu Delavrancea; cu aceea ocazie se tipareste la Suceava brosura societatii vieneze „Romania juna " lui Titu Maiorescu.
Devine Ministru de Externe.
1912 — Este numit Ministru al Justitiei.
1913— Este numit prim-ministru si ministru de externe si prezideaza conferinta de pace de la Bucuresti.
1914 — Pe 4 iunie se retrage din viata politica, pronuntandu-se in continuare pentru o politica de neutralitate a Romaniei.
Iunie—octombrie Calatorie in strainatate; intr-un sanatoriu din Heidelberg moare Ana Maiorescu.
1917 — Pe 18 iunie moare Titu Maiorescu, la varsta de 77 de ani. E inmormantat la cimitirul Bellu din Bucuresti.
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
