| Editura Global Info / Biografii |
Biografie
Tudor Arghezi
Poet, prozator, traducător şi gazetar, unul dintre autorii cei mai contestaţi din întreaga literatură română. Opera sa poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o altă vârstă marcantă a literaturii române.
Tudor Arghezi. Colecţia de fotografii a Muzeul Naţional de Istorie a României1880 — Pe 21 mai, la Bucureşti, se naşte Ion Nae Theodorescu, viitorul scriitor Tudor Arghezi. Este fiul lui Nae Theodorescu, născut pe 7 ianuarie 1859 în Craiova şi al Mariei Theodorescu, originari din Cărbuneşti, Gorj. Locuieşte pe strada Ţărani nr. 46.
Între 1887 şi 1891 a fost elev al Școlii primare „Petrache Poenaru”
1891-1896 — Urmează cursurile gimnaziului „Dimitrie Cantemir” şi apoi pe cele ale liceului „Sfântul Sava” din Bucureşti. De la vârsta de 11 ani, din cauza situaţiei familiale, este nevoit să se întreţină singur, dând meditaţii.
1896 — Debutează sub influenţa lui Alexandru Macedonski, în "Liga ortodoxă", cu poezia Tatăl meu, semnată Ion Theo.
Între 1897 şi 1899 publică versuri și poeme în proză la „Revista Modernă” şi „Viaţa nouă” pe care le semnează pentru prima oară cu pseudonimul Ion Th. Arghezi. Pseudonimul său, Arghezi, provenind, explică insuşi poetul, din Argesis, vechiul nume al Argeşului. Alţi critici vorbesc despre unirea numelor a doi mari sfinţi eretici, Arie şi Geza.
Întrerupe studiile şi se angajează, în urma unui examen de chimie, ca laborant la fabrica de zahăr Chitila.
1900-1904 — Intră călugăr la mănăstirea Cernica.
În 1904, editează împreună cu Vasile Demetrius o revistă proprie, "Linia Dreaptă", care a încetat să mai apară după doar cinci numere.
1905-1910 — La 30 ianuarie 1905 Constanţa Zissu a dat naştere lui Eli Lotar, primul copil al lui Tudor Arghezi.
Călătoreşte în străinătate. Puţin timp la Paris, apoi la Fribourg, unde a scris poezii şi a participat la cursurile Universităţii Fribourg. Se mută la Geneva, unde scrie poezii, asistă la cursurile Universităţii şi îşi câştigă existenţa lucrând într-un atelier ce realiza dinţi de aur, inele şi capace de ceasornice.
1909 — Vizitează Italia.
1910-1916 — Revine în România. Publică versuri, pamflete, articole polemice la "Facla", "Viaţa românească", "Teatru", "Rampa". Devine critic de artă.
1916 — La 5 noiembrie se căsătoreşte cu Paraschiva Burda. Vor avea doi copii, Domnica şi Iosif, alintaţi Mitzura şi Băruţu.
1918-1919 — Este închis doi ani, împreuna cu 11 ziarişti şi scriitori, printre care şi Ioan Slavici, la penitenciarul Văcăreşti, fiind acuzat de trădare pentru că se pronunţase pentru neutralitatea României.
1922-1924 — Conduce revista "Cugetul românesc" timp de 2 ani. Aici publică poeme şi proze cu o tematică variată. Din 1923 conduce ziarul "Naţiunea", pe care îl scrie singur, aproape în întregime.
1926 — Cumpără un teren de 17250 de metri pătraţi pe dealul Mărţişorului, în vecinătatea închisorii Vacăreşti, unde îşi va construi casa de la Mărţişor, astăzi muzeu.
1927 — Apare prima sa carte de poezii, Cuvinte potrivite.
1928 — Sub direcţia sa, apare revista "Bilete de papagal".
1929 — Apare prima sa carte în proză, Icoane de lemn.
1930 — Apare Poarta neagră.
1931 — Apare placheta de versuri Flori de mucigai, legată de anii de detenţie. Publică volumul în proză pentru copii Cartea cu jucării, ilustrat de Lucia Denetride Bălăcescu.
1934 — Apare romanul Ochii Maicii Domnului.
1935 — Publică volumul Cărticica de seară.
1936 — Apare romanul Cimitirul Buna-Vestire. Primeşte Premiul Naţional de Poezie.
1939 — Apare volumul de versuri Hore. Se înbolnăveşte foarte grav, dar se vindecă în mod miraculos.
1942 — Apare romanul Lina, un lung poem în proză.
1943 — Sub genericul "Bilete de papagal" publică îndeosebi pamflete usturătoare, pentru care este cercetat de poliţie. Scrie studiul critic Eminescu.
La 30 septembrie, apare excepţionalul pamflet Baroane, în care îl atacă pe ambasadorul german Von Kilinger. Ziarul e imediat confiscat, scriitorul e închis la Bucureşti, apoi în lagărul de la Târgu Jiu. Este eliberat peste un an.
1946 — Primeşte Premiul Naţional de Poezie pentru activitatea remarcabilă în literatură.
1948 — Apare în ziarul "Scânteia", celebrul articol al lui Sorin Toma, intitulat "Poezia putrefacţiei sau putrefacţia poeziei", în care este criticat Tudor Arghezi. Articolul se încheie cu o veritabilă ameninţare cu moartea. Scriitorul va fi interzis imediat după publicarea articolului şi se retrage din viaţa publică în căsuţa lui de la Mărţişor, unde supravieţuieşte din vânzarea cireşelor.
Traduce din limbile rusă şi franceză.
1952-1967 — Poetul este reabilitat treptat, la sugestia lui Gheorghiu Dej.
1954 — Revine cu volumul de versuri pentru copii Prisaca.
1955 — Este ales membru al Academiei Române. Apare 1907-Peizaje, Cântare omului şi volumul de publicistică Pagini din trecut.
1958 — Apare volumul de versuri pentru copii, Cartea mea frumoasă, cu desene de Mitzura Arghezi.
1959 — Publică ediţia bibliografică Versuri, care cuprinde aproape întreaga lirică argheziană.
1965 — Publică volumele Silabe, Răzleţe şi Versuri lungi. Primeşte Premiul Internaţional "Johann Gottfried von Herder" decernat de Universitatea din Viena. Este ales membru al Academiei Sârbe de Ştiinţe şi Litere.
1966 — Apare volumul Ritmuri. La 29 iulie moare, bolnavă de cancer, soţia sa Paraschiva.
1967 — Apar volumele Litanii şi Noaptea. Pe 14 iulie, la orele nouă seara, moare poetul Tudor Arghezii. Este înmormântat, alături de Paraschiva, în grădina casei sale.
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
