| Editura Global Info / Biografii |
Biografie
Vasile Voiculescu
Scriitor, poet, prozator, dramaturg şi medic român.
Vasile Voiculescu. 
1884 — Pe 27 noiembrie, se naşte Vasile Voiculescu în comuna Pârsov, judeţul Buzău. Tatăl său este Costache Voicu, gospodar cu stare. Mama sa este Sultana, născută Hagiu, fiica unui negustor. Mai are şase fraţi. Data reală de naştere, păstrată în memoria familiei pare să fie noaptea de 12 spre 13 octombrie.
1890 — Începe şcoala în satul Pleşcoi şi termină cursul primar la Buzău. Urmează Liceul "B. P. Hasdeu" din Buzău, apoi din 1897, "Gh. Lazar" din Bucureşti, pe care îl absolvă în 1902.
Este preocupat de materialism, pozitivism şi evoluţionism, îi citeşte pe Littre Claude Bernard, A. Comte, Darwin şi Spencer, studiază opera lui Wundt, Hofding, Pierre Janet şi W. James, atras de psihofizică şi psihopatologie.
1902-1903 — Urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie la Universitatea din Bucureşti.
1903-1909 — Urmează cursurile Facultăţii de Medicină.
1907 — Face în vară o călătorie la Veneţia.
1909 — Îşi susţine teza de doctorat în medicină intitulată "Rezecţia intestinului cu sutură termino-terminală in herniile strangulate". Îşi continuă specializarea în Medicină internă şi Epidemiologie.
Pe 21 februarie se căsătoreşte cu Marioara Florioara C. Mitescu, studentă la medicină, pe care o cunoscuse în 1908 la Pârscov. Vor avea cinci copii.
Primeste post de medic în judeţul Gorj, apoi o altă numire, la Câmpu, în judeţul Buzău.
1912 — Debutează în "Convorbiri literare", cu poezia Dorul.
1913 — Participă la campania militară din Bulgaria, pentru care este decorat cu medalia „Avîntul ţării".
1915 — Ocupă funcţia de medic la Buftea.
1916 — Debutează editorial cu volumul Poezii. Colaborează la "Flacăra" lui C. Banu, în urma unei recomandări date de Al. Macedonski.
1917 — Din iunie 1910 şi până în acest an practică medicina în diferite circumscripţii săteşti: Ocolul (judeţul Gorj), Bezdead şi Tătărani (judeţul Dâmboviţa), Buftea, Budeşti (judeţul Ilfov).
1917-1918 — În timpul Primului Război Mondial activează ca medic militar la Bârlad, unde participă la serile literare ale lui Al. Vlahuţă. Este şi medic al familiei regale. Pentru curajul său dovedit în timpul războiului, ca medic căpitan, primeşte decoraţia "Steaua României cu spade".
1918 — Este numit medic de circumscripţie la Bucureşti.
Publică volumul Din Ţara Zimbrului şi alte poezii pentru care primeşte Premiul Academiei Române în 1920.
1919 — Editează la Bârlad, împreună cu G. Tutoveanu, T. Pamfile şi M. Lungeanu, revista "Florile dalbe".
1919-1928 — Publică articole de educaţie sanitară şi asistenţă medicală în "Lamura".
1920 — Este numit medic la Administraţia Domeniilor Coroanei.
1921 — Activează ca subdirector al Fundaţiei Culturale Principele Carol, apoi director din 1922. Publică volumul Pârga.
1922 — Publică în "Cugetul românesc", al lui T. Arghezi şi I. Pillat, poeziile din volumul Poeme cu îngeri.
Este medic şi profesor de igienă la Institutul Pompilian din Bucureşti şi şef al circumscripţiei medicale 12, Bucureşti.
1922-1925 — Publică articole de educaţie sanitară şi asistenţă medicală în "Albina". Este decorat cu „Crucea Meritul Sanitar" clasa I pentru întreaga activitate desfăşurată în slujba sănătăţii poporului.
1927-1928 — Editează la Craiova, cu T. Păunescu-Ulmu şi N. I. Herescu, revista "Pleiada".
Colaborează la "Cuget românesc", "Viaţa literară", "Însemnări literare", "Dacia", "Kalende", "Gândirea", "Luceafărul", "Revista Fundaţiilor Regale", "Viaţa Românească".
1927-1936 — Publică articole de educaţie sanitară şi asistenţă medicală în "România administrativă" şi volumul Poeme cu îngeri, pentru care i se acordă Premiul Societăţii Scriitorilor Români.
1929-1930 — Publică articole de educaţie sanitară şi asistenţă medicală în "Vatra".
1930 — Redactează emisiunea săptămânală "Ora satului", la radio.
1933 — Debut în dramaturgie, pe scena Teatrului Naţional, cu drama Fata ursului. Devine referent literar la Radiodifuziune, apoi director al programului literar, până în 1945.
1933-1938 — Publică articole de educaţie sanitară şi asistenţă medicală în "Farul căminului" şi volumul Destin.
1934 — În revista "Azi", publică piesa într-un act La pragul minunii. Apare Călăuza farmaciei căminului, cu leacuri de întâiul ajutor.
1935 — I se prezintă pe scenă piesa Umbra. Îi apare cartea Toate leacurile la îndemână. Pe 21 decembrie devine membru titular al Academiei de Știinţe din România.
1937 — Publică volumul Urcuş.
1938 — În primăvară face o călătorie la Balcic, la familia Pillat.
1939 — Publică volumul Întrezăriri. Primeşte premiul pentru literatură al Editurii "Fundaţiilor Regale".
1941 — Primeşte Premiul Naţional de Poezie pentru volumele de versuri Urcuş şi Întrezăriri.
1943 — Publică volumele de teatru Demiurgul şi Duhul pământului.
1944 — Participă la întâlnirile grupului "Rugul aprins", de la mănăstirea Antim, stareţ arhimandritul Vasile Vasilachi. Reuniunile aveau loc în salonul stăreţiei sau în biblioteca mănăstirii, în prezenţa a numeroşi scriitori, oameni de cultură şi monahi: Ion Marin Sadoveanu, Anton Dimitriu, Alexandru Mironescu, Paul Sterian, Mircea Vulcănescu, Sandu Tudor, Dumitru Stăniloaie, arhimandritul Haralambie Vasilachi, părinţii Felix Dubneac, Andrei Scrima, Sofian Boghiu. Se intenţiona scoaterea unei reviste de spiritualitate românească, alături de acţiuni umanitare şi de încurajare a artelor, prin acordarea de premii.
Publică volumul Poezii, ediţie definitivă.
1946 — În toamnă, soţia lui, Maria, moare în urma unei hemoragii cerebrale. După acest eveniment, se schimbă, se izolează şi nu mai publică nimic.
1948 — Gruparea "Rugul aprins" este interzisă, călugării surghiuniţi la alte mănăstiri, iar ceilalţi participanţi judecaţi şi condamnaţi la ani grei de închisoare.
1950 — Se rectifică oficial numele de Voicu în Voiculescu de către Comitetul Provizoriu Bucureşti, judeţul Ilfov.
1954-1955 — Voiculescu petrece mult timp în spital, suferind două operaţii de prostată.
1958 — Este arestat în august şi eliberat abia la 2 mai 1962, cu mai puţin de un an înainte de moarte. În închisoare contactează tuberculoză la coloană.
I se acordă Premiul Societăţii Scriitorilor Români pentru volumul Poeme cu îngeri.
1963 — Pe 26 aprilie, Vasile Voiculescu moare de cancer, în locuinţa sa din Bucureşti, la vârsta de 79 de ani. Este înmormântat la Cimitirul Bellu. Potrivit ultimei dorinţe, scriitorul este înmormântat în hainele cu care venise de la închisoare.
Postum, apar Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare, în traducere imaginară de Vasile Voiculescu, Voiculescu (1964), două volume de Povestiri (1966) şi romanul inedit Zahei orbul (1970).
În 1993 Vasile Voiculescu a fost ales post-mortem membru al Academiei Române.
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
