Bogdan Petriceicu Hasdeu

La Iulia

Când văz o floare
Lucind la soare
Ca o lumină din curcubeu,
Mă fac o rază,
Ce colorează
Flori şi mai mândre pe chipul tău!

Când pe sub seară
În primăvară
Previghetoarea cântă cu dor,
Printre suspine
Gândind la tine,
Te-auz, iubito, şoptind amor!

Când luna-n unde
Galeş s-ascunde,
Vărsând în valuri mii de scântei,
Eu jur, Iulie,
Că-i mult mai vie
Văpaia dulce din ochii tăi!

Când în altare
Vin cu-ntristare
S-ador în pace pe Cel-de-Sus,
Văz pe icoană
Sânta Madoană,
Şi bietul cuget la tine-i dus!

Nimic nu-mi place!
Anima tace,
Dar mintea-ntreabă de multe ori:
Să fii tu oare
Mai dalbă floare
Decât atâtea sublime flori?

Scântei plăpânde,
Steluţe blânde,
Să nu mai fie ca-n ochiul tău?
Să fii tu oare
Lună şi soare,
Lună şi soare şi Dumnezeu?...

Suflet, junie
Şi poezie
Astfel se-nchină la zâna lor,
Pe lângă care
Totul se pare
O noapte neagră, un negru nor!

Suflet, junie
Şi poezie
Sunt călătoare p-acest pământ:
Orice le place
Vor să-l îmbrace
În haina ţării de unde sânt!

Suflet, junie
Şi poezie
Din cer în lume când rătăcesc,
Aduc cu sine
Forme divine
Şi prin iubire le răspândesc!